Aflu că Ministerul Economiei, Comerţului şi Mediului de Afaceri a iniţiat, la nivel naţional, sub sloganul „Cumpără româneşte!", un program de relansare a producţiei interne. Ştirea este buimăcitoare, pentru că sloganul care te îndeamnă să cumperi nu are decât o legătură indirectă cu producţia. „Produ româneşte şi cumpără omeneşte!", de pildă, ar fi sunat mai inteligent şi mai îmbietor, chiar dacă nici aşa nu arată grozav. Cel puţin nu pretinde însă că se referă la producţie şi, când colo, vorbeşte de desfacerea (vânzare-cumpărare) mărfii.

Din păcate, nu este vorba de o simplă confuzie, bâlbă sau incoerenţă; una din seria celor cu care oficialităţile ne tot răsfaţă de la o vreme. „Cumpără româneşte!" sună al naibii de cinic. Pentru toţi bugetarii din această ţară îndemnul aduce a tiflă şi pare să spună, de fapt: „Cumpără cu 25% mai puţin!". Fireşte însă că el poate însemna şi „Cumpără mult mai prost!". De ce? Pentru că preţurile cresc, iar salariile au scăzut. La mintea copiilor. Dar şi pentru că, moarte-coapte cum sunt, industriile producătoare de la noi aruncă pe piaţă mărfuri inferioare celor de import. Altminteri, de ce le-am mai cumpăra pe alea străine?

Nu trece zi să nu întâlnesc florarii la câte un colţ de stradă. Ce zi normală ar fi aceea fără - măcar - şansa unei flori? Ei bine, aflu de la ei că garoafele, trandafirii sau calele sunt proaspete nu pentru că le-ar fi recoltat din sere şi grădini de curând, ci pentru că tocmai le-au adus de la aeroport sau a venit camionul cu ele din Olanda. Florăritul românesc a devenit, aşadar, mai mult o treabă de intermediere, şi asta dintr-un motiv simplu: e mai puţin costisitor, spun foştii cultivatori de flori, să le cumperi de dincolo decât să le faci tu singur să crească. Şi problema asta nu e numai cu florile: mai sunt puii de import, mai sunt legumele şi fructele de tot felul - nu doar cele exotice -,