După serpentinele interminabile pe drumul care străbate Harghita, vine şi răsplata: cel mai mare lac natural montan din România te întâmpină cu luciul său străpuns de cioturi. Ochiul de apă de lângă Cheile Bicazului este locul în care ai vrea să rămâi o viaţă şi de care, invariabil, „te dezlipeşti“ cu o strângere de inimă.
Din localitatea harghiteană Gheorgheni nu faci mai mult de 26 de kilometri până în staţiunea Lacul Roşu. Serpentinele ameţitoare vă conduc până la aproape 1.000 de metri altitudine, acolo unde vă aşteaptă una dintre cele mai atrăgătoare zone ale României. Lacul Roşu s-a format în anul 1837, prin prăbuşirea unei părţi a muntelui Ghilcoş, fenomen rar întâlnit în natură. Potrivit specialiştilor, numele lacului provine de la Pârâul Roşu, care traversează mai multe straturi de pământ roşu, bogat în oxizi şi hidroxizi de fier. De-a lungul timpului, oamenii au găsit însă alte explicaţii pentru formarea şi denumirea lacului. Aşa au apărut miturile.
Învăluit în mister
Dacă vă atrag misterele, localnicii vă vor alimenta imaginaţia cu fel de fel de legende despre apariţia lacului. Cea mai răspândită este aceea a unei tulburătoare poveşti de dragoste dintre un flăcău secuiesc şi o fată deosebit de frumoasă, pe nume Eszter. După ce a cerut-o în căsătorie, flăcăul a fost chemat în armată, iar Eszter a rămas cu inima frântă. În timp ce îşi aştepta alesul, un bandit a zărit-o şi s-a îndrăgostit pe loc de ea. Tânăra a fost răpită şi dusă la o peşteră ascunsă, în stâncile Cohardul-Mic. Deşi banditul îi oferea fetei comori nemaivăzute, Eszter se ruga în fiecare zi munţilor cu gândul la iubitul său. Natura i-a răspuns şi s-au pornit furtuni puternice. Munţii au început să se prăbuşească, iar frumoasa fată şi banditul au fost prinşi sub stânci. Aşa s-a născut Lacul Roşu, în care, spun localnicii, se pot zări şi astăzi ochii gri-verzui ai lui Eszter. @