- Comentariu - nr. 643 / 5 Octombrie, 2010 "...un popor categoric migrator numeste migrator pe altul categoric sedentar." (David Prodan, "Transilvania si iar Transilvania", Ed. Enciclopedica, p. 10) Radu Theodoru defineste hungarismul timpului prezent ca "paranoia unui focar de instabilitate din centrul Europei". Autorul citat se exprima cu luciditate apodictica: "Aberanta istoriceste, la fel de aberanta din punctul de vedere al dreptului international, refacerea regatului Sfantului Stefan, transformata intr-o obsesie a politicii unguresti de ieri si de astazi, vine in contradictie cu realitatile din bazinul mijlociu al Dunarii si obliga Romania la riposte pe masura". (s.n.) In prezentul text vom aduce dovezi irefutabile privitoare la tactici si strategii hungariste, la politica exclusiv anticonstitutionala a multor lideri udemeristi preocupati de atingerea scopului privind dezmembrarea Romaniei, prin refacerea fostei regiuni autonome maghiare! Cu parcimonie motivata, vom face recurs la istoria prezentului national. Dupa eliberarea Transilvaniei de Nord prin sacrificii ale Armatei romane, aproape intreaga populatie minoritara maghiara, in care "...s-au numarat si cei care luasera parte la atrocitati si fapte condamnabile impotriva populatiei romanesti, s-a inscris in MADOSZ (Uniunea Populara Maghiara - anexa a P.C.R.), cat si in P.C.R., iar alti vinovati au plecat in Ungaria, de unde nu au fost extradati si nu au fost pedepsiti" (v. Aurel Sergiu Marinescu, "Inainte si dupa Dictatul de la Viena", B., 2000, p. 9). Multi dintre cei vinovati nu numai ca au scapat de pedeapsa, dar au ajuns in pozitii inalte in aparatul de partid comunist, in justitie, in securitatea nationala, in militie, continuand vajnic persecutiile si ura antiromaneasca. Se cunoaste "celebrul" caz al lui Vass Albert; in memoria sa au fost ridicate ostentativ busturi, iar un senator al Parlamentu