Premierul Boc a repetat ieri că PDL o sprijină pe Roberta Anastase, adică 80 voturi = 170 de voturi. Elena Udrea repetă că PDL va câştiga alegerile în 2012. Încercuiţi în pumnul strâns al partidului, mulţi democrat-liberali ezită să denunţe eroarea. De ce ezită?

Într-o ţară în care oamenii se declară în măsură de 61% neinteresaţi de politică, dar ştiu în proporţie de 80% că ţara merge într-o direcţie greşită şi că alegerile sunt fraudate, într-o ţară în care încrederea în instituţiile politice este ultima pe listă, răspunsul la această întrebare pare de la sine înţeles. Lumea crede că cei care acceptă să-şi asocieze numele cu falsul şi propaganda o fac pentru că fie nu şi-au umplut suficient buzunarele, fie sunt şantajabili, fie sunt slabi; chiar şi cei mai tineri şi mai nepătaţi dintre parlamentarii PDL sunt complici sau martori neputincioşi la marea împărţeală pe sub mână a banului public.

Când, aşa cum sugerează acelaşi sondaj Pro Democraţia, 69% din români consideră că averile s-au făcut în România prin încălcarea legii, un astfel răspuns nu pare neverosimil. Dar dincolo de generalizări şi prejudecaţi, mai există o explicaţie. Şi oricât ar fi ea de neplăcută, această explicaţie este că opinia publică românească tolerează situaţia. Opinia publică din România nu şi-a asumat încă valori alternative, adică pe cele autentice.

Dacă premierul Boc îndrăzneşte să declare clar şi răspicat că „Roberta Anastase este susţinută fără echivoc de PDL", cu alte cuvinte, „voi toţi nu aţi văzut bine ce aţi văzut în înregistrarea oficială a Camerei Deputaţilor, deci 80 voturi = 170 de voturi, să fie clar!", acest lucru nu este cauzat numai de complicităţile, fricile şi reţelele de partid, ci şi de reacţia extrem de palidă a publicului. Dacă Elena Udrea îndrăzneşte să pretindă partidului ei să fie convins că PDL va câştiga alegerile din 2012, în pofida oric