Însă cartea lui Woodward arată foarte clar un preşedinte care nu crede în reuşita acestei misiuni, un comandant şef „împins“ spre acest deznodământ, sub presiunea celor mai importanţi şefi militari ai naţiunii. De-altfel, Robert Gates, Mike Mullen, David Petraeus şi Stanley McChrystal au format din primul moment un front comun, oferindu-i preşedintelui o singură alternativ㠖 o campanie clasică de contrainsurgenţă. Dimpotrivă, pe tot parcursul discuţiilor cu decidenţii militari, preşedintele şi consilierii săi cei mai apropiaţi au pledat pentru ceva complet opus – articularea unui „exit plan“. Nicidecum o americanizare a războiului.

Poate cel mai agresiv oponent al campaniei de contrainsurgenţă, propusă de Petraeus & co, a fost vicepreşedintele SUA, Joe Biden. El chiar l-a avertizat pe Obama că se îndreaptă spre un nou Vietnam. Interesant este şi avertismentul preşedintelui conform căruia „planul militarilor compromite capacitatea noastră de a face altceva“, pe plan intern sau extern. Pe tot parcursul procesului, tensiunea dintre civili şi militari a fost maximă. Probabil că la fel este şi astăzi. Oare chiar să fi acceptat Obama suplimentarea trupelor pentru o misiune în a cărei reuşită nu crede?

Însă cartea lui Woodward arată foarte clar un preşedinte care nu crede în reuşita acestei misiuni, un comandant şef „împins“ spre acest deznodământ, sub presiunea celor mai importanţi şefi militari ai naţiunii. De-altfel, Robert Gates, Mike Mullen, David Petraeus şi Stanley McChrystal au format din primul moment un front comun, oferindu-i preşedintelui o singură alternativ㠖 o campanie clasică de contrainsurgenţă. Dimpotrivă, pe tot parcursul discuţiilor cu decidenţii militari, preşedintele şi consilierii săi cei mai apropiaţi au pledat pentru ceva complet opus – articularea unui „exit plan“. Nicidecum o americanizare a războiului.

Poate cel mai agresiv