În alţi ani, la vremea asta, Ministerul Sănătăţii nu mai contenea cu comunica­te­le, recomandările şi postările pe site des­pre gripa sezonieră. Ştiam care sunt categoriile de persoane cele mai expuse viru­sului gripal, în circulaţie până prin aprilie anul viitor, ştiam câte doze a achiziţionat Ministerul cu sco­pul de a fi administrate gratuit prin medicii de familie. Dar mai ales ştiam câte doze de vaccin produce Institutul Canta­cuzino, lucru important în condiţiile în care "al nostru" este aproape la jumătate de preţ comparativ cu cel al vaccinurilor străine şi chiar pe picior de egalitate în privinţa eficienţei. Dar ministerul, lovit dintr-o dată de amnezie, pare că a uitat că gripa bate în fiecare an şi că are misiunea de a lua măsuri de protejare a populaţiei. Probleme mari, cu bătaie lungă, au cabinetele medicilor de familie, mai ales cele din provincie şi cu celelalte vaccinuri din calendarul de imunizări obligatorii recomandat copiilor. Tăcerea vinovată a ministerului are şi o explicaţie. Institutul Cantacuzino, unic în felul lui în partea asta de Europă, a reuşit să protejeze generaţii la rând de unele virusuri şi bacterii. Acum, sub patro­najul generos, înţelept şi inteligent al Ministerului, Institutul Cantacuzino se chinu­ieşte să supra­vieţuiască, angajaţii sunt la limita răb­dării, liniile de producţie sunt ciuntite, comenzile - ajustate după buget. Cu toate promisiunile de investiţii în mo­dernizarea liniilor de producţie, Institutul agonizează. Consecinţele sunt drama­tice şi cu certitudine vizibile de la Geneva, de la sediul OMS. Abia se înfiripase un soi de conşti­entizare asupra beneficiilor vacci­nării antigripale, pentru ca acum să creas­că partea de populaţie care nu dă doi bani pe virusul gripal, iar cealaltă parte, chiar dacă ştie foarte bine ce înseamnă complicaţiile gripei şi chiar dacă are doi bani, nu-i dă pe vaccin, ci pe pâine. În alţi