Cind va trece electoratul din Romania examenul de maturitate? In Romania continua, alimentat si de isteria din jur, sezonul crizelor. Dupa criza financiara mondiala, care a dat in criza economica nationala ce s-a prelungit in criza sociala, care s-a altoit pe eterna criza morala, s-a ivit, din toate colturile societatii suferinde, si criza de incredere. Toate sondajele sint edificatoare: romanii nu mai au nici o asteptare de la actuala clasa politica. In numai doi ani, entuziasmul popular, consumat indeosebi in contractari de nenumarate credite si cumparaturi de toate felurile, s-a transformat intr-un pesimism generalizat. Romanii sint astazi bintuiti de spectrul pedepsei cu moartea, de lipsa medicamentelor, de scaderea veniturilor, de ideea emigrarii, de comunism, dar mai ales de o sfinta invidie. Faptul ca alesii si-au sporit averile chiar si in aceste vremuri de criza e o chestiune care nu mai poate fi trecuta cu vederea. Abia acum cei mai multi dintre romani descopera ca politicienii nu-si respecta cuvintul dat, ca mint de ingheata apele, ca sint alergici la critici, dar imuni la bun-simt, ca spun o multime de prostii la ore de maxima audienta (a se vedea liberalul Ghise) sau ca au facut din politica doar o vaca buna de muls. In multe judete exista alesi care paraziteaza functiile publice de 20 de ani si mai bine. Si totusi, cota lor de notorietate, in propriile lor circumscriptii, este undeva mult sub 10%. Iar realizarile lor pe altarul binelui comun lipsesc in totalitate. Cum se poate asa ceva? Una dintre cele mai grave crize din Romania este, de fapt, criza de crestere, de maturizare a electoratului. Parca din ce in ce mai usor de pacalit, alegatorul postdecembrist reprezinta victima perfecta pentru orice tip de politician. Si pentru cel prost, si pentru cel destept. Si pentru cel de stinga, si pentru cel de dreapta. Si pentru Iliescu, si pentru Basescu. E dre