Oamenii de ştiinţă de la Universitatea din Queensland, Australia, au descoperit în premieră explicaţia medicală a modului în care reuşim să ne orientăm în spaţiu. Potrivit unui studiu realizat de cercetătorii australieni, găsirea direcţiei în locuri necunoscute se datorează aşa-numitului "compas interior" din creierul uman. Mai exact, este vorba despre capacitatea unei anumite porţiuni din cortexul parietal de a identifica "urme" dintr-un mediu străin. Abilitatea umană de a se ghida prin zone necunoscute - traduse în mod popular prin spirit de orientare sau intuiţie/instinct - este explicată ştiinţific de dr Oliver Baumann, autorul studiului publicat în ultimul număr al revistei de specialitate "Journal of Neuroscience".

Experţii de la universitatea australiană au realizat o serie de teste de orientare spaţio-temporală cu ajutorul unui computer. Mai mulţi voluntari au fost selecţionaţi pentru a le fi testată capacitatea de a se orienta printr-un labirint, realizat prin intermediului unui soft creat special pentru acest studiu. Specialiştii au scanat prin rezonanţă magnetică activitatea cerebrală în momentul orientării pe fiecare segment de "drum" simulat pe calculator şi au observat că abilitatea subiecţilor de a se îndrepta către direcţii corecte depinde de modul în care este "măsurată mental" fiecare poziţie de pe traseu. "Creierul se comportă asemenea unui compas şi fiecare grup de neuroni acţionează diferit în funcţie de direcţia în care cred că se îndreaptă persoana respectivă" - a declarat dr Baumann.

În cadrul studiului, neurocercetătorii au descoperit o zonă mică din cortexul parietal (stratul superficial cel mai de la suprafaţă al creierului sau substanţa cenuşie), localizată în spatele creierului, care oferă informaţii importante despre direcţia în care se îndreaptă o persoană la un moment dat. Profesorul Jason Mattingley, co-autor al studiul