Ionela Hurdela (11 ani) a dispărut din Gârlişte (Caraş-Severin) pe 22 septembrie 2002, iar 11 zile mai târziu a fost găsită moartă într-o peşteră de lângă sat. În apropierea cadavrului a fost găsit şi un prezervativ şi, deşi expertiza ADN a stabilit, fără nici un dubiu, că el nu are nici o legătură cu cauza de faţă, acesta a fost principalul argument care l-a scos pe Măran Iancu din închisoare. Condamnat de un tribunal la 18 ani, pus în libertate şi apoi condamnat de o Curte de Apel la 20 de ani de închisoare, Măran Iancu a fost achitat recent de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie definitiv şi irevocabil.
Pe parcursul urmăririi judecătoreşti şi mai ales după eliberarea sa din închisoarea "Popa Şapcă", Măran a susţinut că declaraţiile de mărturisire a faptei i-au fost smulse de poliţişti prin presiuni fizice şi psihice. "Unde te loveau?", l-am întrebat pe Măran cu o lună-n urmă. "La ficat mi-au dat", zice el. "Păi, nu stăteai la masă să scrii?" Tăcere. "Cum te puteau lovi într-o zonă care, teoretic, se afla sub tăblia mesei?" "Nu eram la masă eram pe un scaun, în mijlocul camerei." "Păi, nu te băteau ca să scrii ce voiau ei?!" Nu-mi răspunde, e descumpănit că nu-l cred pe cuvânt.
În sentinţa de achitare se precizează că "apărătorul inculpatului, Barac Nicolae, învederează instanţei că inculpatul a fost bătut de şeful de post al Poliţiei comunei Goruia, pentru a declara că victima a fost violată şi omorâtă de el". Cei din Goruia s-au ocupat însă de dosar şi, implicit, de Măran Iancu până pe 3 octombrie 2002, când, o dată cu găsirea cadavrului, dispariţia s-a transformat într-un caz penal şi a fost preluat, automat, de judiciariştii de la IJP Caraş-Severin. În aceste 11 zile, timp în care, dând dovadă de spirit civic şi de compasiune faţă de părinţii fetiţei, a participat şi la căutări pe dealuri, Măran nu declarase Poliţiei, sub "presiune fizică