- Cultural - nr. 643 / 5 Octombrie, 2010 Raft IZVORUL CARE SEACA La aceasta data, foarte putini sunt cei care mai acorda atentie culegerii de folclor si nici timpul nu lucreaza in favoarea acestei inestimabile mosteniri. O mostenire care, inca pe vremea in care satul era sat, preocupa si pe cei mai importanti oameni de cultura ai vremii. Vasile Alecsandri, de pilda, unul dintre vrednicii culegatori de folclor, ii scria, in 1888, lui Ion Pop Reteganul, la aparitia primei parti din volumul "Povesti ardelenesti din popor", nu doar ca "a citit cu placere" cartea sa, dar il si indemna sa continue "pretioasa culegere si publicare, menita a ocupa un loc insemnat in tezaurul literaturii populare, indeplinind astfel una din cele mai folositoare misiuni ale unui om care isi iubeste neamul". In fireasca sa dinamica, folclorul a reclamat mereu eforturile culegatorilor, pentru ca, in bogatia si diversitatea sa, acesta se constituie in marca de identitate atat pe spatii mici, cat si la nivel national. Exemplul cel mai elocvent in acest sens il reprezinta sutele de variante ale unor capodopere ale geniului popular romanesc, de la Miorita la Balada Mesterului Manole, rasandite in intreg spatiul romanesc. Culegerea si cercetarea folclorului reprezinta obligatii, in sensul propriu al termenului, pentru toti cei care se simt responsabili fata de istoria si civilizatia unui neam. Iar noi n-am stat rau mai bine de doua secole la acest capitol, daca luam in calcul secolele al nouasprezecelea si al douazecilea. Folclorul insa, la cel autentic ma refer, isi cam epuizeaza resursele, locul acestora fiind luat de contrafaceri, care nu-si gasesc loc in lada de zestre, oricata atentie le-ar mai acorda sociologii. Din perspectiva estetica, "folclorul nou" e departe de "izvor", iar izvorul tinde sa sece. Oricum, culegerea folclorului presupune competenta, altfel se produc usor distorsi