- Cultural - nr. 643 / 5 Octombrie, 2010 Cea mai mare parte a criminalilor localnici a fugit in graba din Ardeal, pentru a scapa de pedeapsa legii, ascunzandu-se in Ungaria sau stabilindu-se mai ales in America de Sud si Canada, cu nume si infatisari schimbate. Ei sunt cei care aveau sa formeze grosul iredentei unguresti, cu cea mai injurioasa prestatie antiromaneasca. Ce-au gasit preotii romani la intoarcerea in parohiile de unde au fost expulzati sau obligati sa plece sub amenintarea cu moartea? Un "spectacol" criminal! Rani deschise. Incendii inca fumegande. O populatie romaneasca traind inca sub amenintarea expulzarii sau chiar sub spectrul mortii. O populatie ungureasca inspaimantata ca va avea de patimit in urma comportamentului monstruos al armatei ungare de ocupatie, dar si a unor consangeni, care au actionat cot la cot cu criminalii. Temere falsa... Romanii au stiut intotdeauna sa-si pastreze demnitatea. Ei n-au recurs la razbunarea crimelor fara pre-cedent savarsite in cei patru ani de ocupatie ungureasca, nici n-au organizat expeditii de pedeapsa, lasand acest drept Tribunalului Poporului, care si-a inceput lucrarile la Cluj, sub presedintia judecatorului Nicolae Matei. Un crestin, Ferenczy Gyõrgy, cutremurat de ce i-a fost dat sa vada in Ardealul anexat Ungariei, scria: "Tocul imi tremura in mana cand astern aceste randuri pe hartie. Mandrul pamant al Transilvaniei s-a transformat intr-o amarnica Golgota, unde se petrec cele mai groaznice evenimente. Oamenii sunt inchisi cu sutele, cu miile, sunt batuti, sunt torturati in mod cumplit. Asasinatele si executiile se tin lant, si toate acestea doar pentru ca unica vina a nenorocitelor victime este aceea de a se fi nascut romani (...) Care e vina acestor oameni nenorociti, torturati? Ca s-au nascut romani? Pana aici se aude hohotul disperarii a multor sute de mii de oameni, ajunsi sub stapanirea straina