S-a dus vremea cand nu trebuia să existe 'masă fără peşte'. Acum, peştele nu se mai află printre preparatele de zi cu zi ale romanilor, iar cele mai tari reclame comuniste şi indemnurile lor mai trăiesc doar în amintirea celor care la Revoluţie erau destul de mari încât să ştie să le citească.
Îşi mai aminteşte cineva panoul imens care trona pe clădirea Teatrului Giuleşti, pe care scria, alături de o conservă de sardine: “Nici o masă fără peşte!” şi era vizibil din tren sau de pe podul Grant? Dar de inscripţia scrisă cu litere de-o şchioapă pe toate geamurile agenţiilor CEC: “Azi la CEC un leu depui, mâine el va scoate «pui»”? Sigur, nu se compară cu sloganurile celor mai consacrate mărci de acum, însă, înainte de ’89, erau supercunoscute. Pe atunci, peştele congelat şi conservele erau cele mai accesibile surse de proteine, iar CEC-ul, cea mai sigură “saltea” în care să-ţi păstrezi economiile. «Loto, am jucat, am câştigat»
O altă reclamă celebră a fost cea amplasată pe faţada magazinului Victoria: “100 de magazine într-unul singur”. Desigur, era vorba de un magazin imens, cu multe raioane, care aveau un singur “patron”: statul.
Şi Loteria se bucura de un tratament preferenţial la acea vreme, fiind una dintre cele mai profitabile afaceri. “Loto, am jucat, am câştigat!”, aşa suna reclama.
Cât despre resurse, totul trebuia valorificat: sticlă, hârtie, fier… Totul se recicla, iar sloganul “Recuperare, recondioeionare, refolosire” te agresa de pe toate gardurile… Citeşte mâine ce s-a ales de membrii familiei Ceauşescu
