"Gazeta" vă oferă joi al doilea volum din seria "Bărbaţi care urăsc femeile"
Printre fanii înfocaţi ai trilogiei lui Stieg Larsson se numără şi cunoscutul critic literar Dan C. Mihăilescu. "Omul care aduce cartea" la ProTV crede că scriitorul suedez nu numai că-i egalează, dar îi şi întrece pe clasicii genului poliţist Agatha Christie şi Conan Doyle.
- Ce aduce nou "Bărbaţi care urăsc femeile" în literatura poliţistă?
- Doamne fereşte, dar cine aşteaptă cu adevărat ceva nou în detectivism?!? Aici nu este ca-n "haute couture", să se extazieze lumea văzînd reverele montate peste fese, ori şliţul pe post de papion. În romanul poliţist, care lucrează exclusiv în cultul tradiţiei, pe tipare vechi şi îndelung verificate, nu de noutate e nevoie, ci de forţa de continuitate şi inventivitate a talentului. Dacă vii cu intriga picantă şi labirintica deductivistă din Conan Doyle, cu suspansul sufocant pe urmele Agathei Christie, cu substanţă psihologică mustoasă ca-n Maigret-ul lui Simenon şi cu pitorescul monologal din Chandler sau Chase, ai dat gata piaţa. Exact acesta-i cazul lui Stieg Larsson.
- Prin urmare, romanul lui are din toate cîte ceva?
- Da, noutatea lui aiuritoare şi teribila forţă de impact rezidă tocmai în contopirea marilor reuşite din canonul genului. Trilogia Millennium, pe care vă felicit că o publicaţi, este un amestec halucinant de reflexivitate şi tuşe horror, de psihologism alambicat (inclusiv psihanaliză), tensiune, macabru, violenţă atroce, sociologie şi ţicneală postmodernă.
"Lisbeth, un personaj demenţial"
- În Suedia, romanul lui Stieg Larsson se vinde mai bine ca Biblia. "Ce-i drept, conţine mai multe orori decît Biblia", comentau cronicarii americani. După părerea dvs., care e punctul forte al cărţii lui Larsson?
- Aluatul psihologic. Fascinaţia exe
