Pe la ora sapte a diminetii, cand pasarile cerului inca mai dorm, iar din iarba ies aburi de roua tesand o pacla deasa de s-o tai cu bomfaierul, padurea Voronei este asediata din toate partile ca o reduta. "Inamicul" a pus gand rau buretilor de toamna, care au cotropit-o anul acesta mai abitir ca niciodata. Inarmati pana-n dinti cu sacose, galeti, cosuri de papura si de rachita, cu bricege la cingatoare si cu foarte mult entuziasm, sateni si oraseni deopotriva strabat kilometri intregi pana in locuri numai de ei stiute, sperand sa dea lovitura. Daca nu una financiara, macar una de debara, ca restul recoltelor s-au cam compromis anul acesta. Drum cu obstacole In carute colorate, in masini de toate tipurile, pe biciclete, motoscutere sau pe propriile picioare, pofticiosii de opintici isi numara in gand timpii pana cand vor da de primul opintic, semn clar ca pe acolo vor mai fi si altii. In trecere opresc si pe la bodega din centrul comunei de unde iau cate o vodca pentru claritatea imaginii. Barmanul le pune cu chibzuinta avand grija sa ajunga la toata lumea. Ma iau dupa ei respectand traseul si ritualul. "Daca nu eram de serviciu mergeam si eu", ma incurajeaza Dinica Murariu, ingrijitorul Primariei Vorona. "O luam pe aicia, prin spate, ieseam la fantanita in Dealul Bursucului si gaseam acolo cati vroiam", a completat sateanul. Asa va sa zica, acolo stau ei pititi de ochii lumii! Iau azimutul indicat si p-aici ti-e drumul. Care drum? O cararusa ingusta care dadea intr-un lan mare de ierboi pana la brau prin care am inotat mai bine de un sfert de ceas. Trec un parau, dau intr-o mlastina in care era cat pe ce sa las un pantof, nimeresc intr-un lastaris din care nu mai am habar cum sa mai ies, dar vazand padurea aproape, cu buretii parca asteptandu-ma cu palariile deschise, reusesc sa trec si de acest obstacol. In padure ma uitam ca cioara-n nuca si nici picior de opintic