"Răspundeţi, poate e Boc", zice moderatorul. "Da, chiar el era", răspunde zâmbind ministrul Educaţiei, respingând apelul. Precizează apoi că a fost o glumă.
Glumă? Care este poanta? E amuzant să te sune premierul?
"Nu, nu se glumeşte cu lucrurile astea", zice iar domnul Funeriu. Atunci e glumă sau nu e glumă? Până să clasezi totul la capitolul glume nereuşite sau "din casă", ministrul te bagă în ceaţă cu lămuriri suplimentare. Deşi nu se glumeşte cu astfel de lucruri, a fost totuşi o glumă, deşi Boc a sunat cu adevărat. Dar nu atunci, ci mai târziu şi oricum, în legătură cu alt subiect.
Tot acest episod ar trece în mod normal neobservat, dacă această confuzie care urmăreşte ministrul ca un nor culoare incertă, oricum opac, nu ar fi o constantă în mesajele pe care le transmite.
Să luăm un exemplu care nu poate fi luat deloc în glumă. 10.000 de cadre didactice au rămas fără slujbă, iar altor 15.000 li s-au redus normele. Da, vine ministrul cu lămuriri, dar cu toate acestea niciun profesor nu a fost dat afară, ci doar suplinitorii, care ei oricum mai sunt destui, deşi nu se ştie exact câţi. Cert este însă că 1.700 de locuri din învăţământ sunt neocupate...
Bombardat cu lămuriri de genul acesta, nu ţi se mai par ciudate imaginile în care lui Funeriu i se suflă ce să zică la conferinţele de presă. Îţi pare doar rău că nu repetă măcar întocmai ceea ce i se zice, ci se încurcă şi de data asta. A avea un ministru cu discurs prolix nu ar fi totuşi o tragedie, dacă măcar faptele lui ar fi coerente.
Dar sunt ele?
Noua lege a Educaţiei, menită să reformeze din temelii sistemul de învăţământ şi să-l pună sub semnul competenţei şi al performanţei, e blocată în Parlament, atât de opoziţia "perfidă", cât şi de colegii de partid ai domnului ministru.
Modul în care bacalaureatul se desfăşoară s-a schimbat din nou, fiind introduse probele su
