- Cultural - nr. 643 / 5 Octombrie, 2010 Desigur ca va amintiti, dragi cititori, de edificatoarea replica a doamnei Ftiriadi, cucoana din lumea "buna" (evident damboviteana!), care ii spunea lui Marius Chicos-Rostogan, hilarul invatator de la periferie: "Am venit pentru baiat… Sa-ti spun drept, nu vream sa-l aduc sa dea examen la scoala publica, nu vreau sa se amestece cu fel de fel de baieti rau crescuti… Dar a staruit tata-sau… zice ca e ordin de la minister… Si de-aia l-am trimis la d-ta, care-i cunosti caracterul lui ambitios, de cand ii esti meditator." (I.L. Caragiale _ Un pedagog de scoala noua. IV. Examenul anual). Lumea conului Iancu se constituia din aceeasi coruptie si din acelasi servilism de sorginte medievala si fanariota, drapate insa in vesmant "occidental", iar dascalul, care auzise cam dupa ureche de reforme (si pe atunci, al naibii, se reforma invatamantul!), le aplica taman pe dos. Pentru "loazele" din mahala erau bune insultele demne de un birjar sau de un sergent de strada, in timp ce _ in mod intuitiv si interesat _ isi balanganea slugarnic coloana vertebrala dinaintea potentatilor zilei, ai caror mici Ioneli si obraznici Goe studiau in "particoler", urmand a da examene "la stat", asa, de ochii lumii, chiar cu profesorii preparatori. Nascuti sub o stea norocoasa, invatati de mici sa fie dispretuitori, aroganti, mitocani, "neamuri proaste" cu semenii lor care chiar s-au lasat prostiti de niste baliverne precum morala, credinta, lege si omenie, ei urmau a deveni "stalpii de nadejde" ai societatii romanesti, dupa ce treceau "bacaloriatul" asemenea "bravilor" Virgiliu, Horatiu si Ovidiu Georgescu (pleava umana cu onomastica de rezonanta latina!) si apoi "studiau" idem in fara de fond facultatile timpului! Totusi, in acea epoca, raul era limitat prin insusi faptul ca aceasta fauna cu fumuri elitiste era restransa, iar _ in linii mari _ invatamantu