Politica şi politicienii sunt asociaţi cu vânătoarea de profituri. Votul se vinde şi se cumpără. Cum puteţi demonta mecanismul? Pentru că nu vă văd cu o găleată portocalie în mână.

Nici nu mă veţi vedea cu vreo găleată în mână, indiferent de culoare. Mi se pare o insultă insuportabilă această abordare bazată pe mită electorală, din patru în patru ani. În rest, sunt un om normal, cu o stare materială medie. Nu am afaceri, văzute sau nevăzute, şi nici nu mă interesează altceva decât viaţa decentă, civilizată, fără excese. Dar nu fac din sărăcie o virtute. Îmi propun un deceniu de politică diferită, pe baza unei comunicări reale cu forţele vii ale naţiunii. Cred că dacă România îşi reconstituie de acum încolo elita politică, vom ieşi din subdezvoltare mai repede, vom reduce polarizarea socială şi disparităţile regionale. Abia atunci vom putea regăsi plăcerea convieţuirii şi dividendele binelui comun.

Politica înseamnă, ar trebui să însemne procesul de conciliere a diferenţelor dintre grupuri. Dar la noi ea înseamnă învingători (care iau posturi, fonduri) şi învinşi (care tânjesc după privilegii şi fac înţelegeri transpartinice). Cum vă gândiţi că veţi corecta acest fel de a face politică?

În concepţia mea, un politician e cu atât mai respectabil cu cât reuşeşte să asigure dialogul efectiv dintre oameni, categorii profesionale şi instituţii. Noi pierdem idei, capital social şi energie pentru că nu reuşim să ne ascultăm unii pe alţii. De ce? Ştim. Asta am primit din trecut. Însă nu mai putem funcţiona aşa. Din acest unghi, creştin-democraţia este doctrina cea mai „dialogică“: partidele populare mizează tocmai pe conlucrarea solidară a unor persoane libere. Sună ca la carte, de acord, şi mai ales pare departe de situaţia prezentă. Dar fiecare dintre noi poate face un gest pentru a opri acest masacru-cu-bulion, care ne deformează sufletul şi ne face ridi