În afară de Mardi Gras, uraganul Katrina, niscaiva aligatori, o echipă de baschet, două melodii, una cîntată de Louis Armstrong şi una de Animals, un tramvai roşu, faptul că, dacă vrei să numeri mai rar, spui în gînd one mississippi, two mississippies etc., plus cîteva alte referinţe livreşti, mare lucru nu ştiam despre New Orleans înainte să aterizăm acolo, după vreo 18 ore de zbor şi aşteptat prin aeroporturi, undeva la finalul celei mai dilatate zile din viaţa mea, nici mai lungă şi nici mai scurtă de 32 de ore.

În seara de 21 septembrie, în jurul orei locale 23, alături de Ruxandra Cesereanu, Corin Braga şi Marius Conkan, eram în echipa clujeană cea obosită, dar cu temele făcute, cu toţii proaspăt aterizaţi la New Orleans, pregătiţi pentru festivalul de povestiri „1001 Nights”. Din echipa românească, de la Iaşi, via Bucureşti / München / Atlanta, ajunseseră deja Lucian Dan Teodorovici şi Florin Lăzărescu, povestitori de mare seamă (pe lîngă scriitori, redactori, scenarişti, cîte unul şi fotograf, cîte altul şi regizor, cînd şi pe unde mai apucă - nu mă întrebaţi), astfel că formaţia era completă.

Ca să fie rama cît mai clar şi cît mai paralel aşezată faţă de muchiile peretelui, o să mai spun că festivalul a luat naştere la propunerea Ruxandrei Cesereanu, la care au răspuns festiv, zgomotos şi entuziast Andrei Codrescu, Dave Brinks şi Bill Lavender, iar întreg programul s-a desfăşurat sub umbrela ICR New York, Corina Şuteu & Co. dîndu-şi girul şi concursul. Două seri de lectură în Gold Mine Saloon, în inima cartierului francez, unde au citit povestiri şi au oferit performance-uri autori români şi americani, o conferinţă susţinută la Universitatea din New Orleans, unde s-au întîlnit două centre de cercetare a imaginarului, Phantasma din Cluj (Corin Braga) şi cel local (New Orleans School for the Imagination - Dave Brinks, Andrei Codrescu & Bill Lav