"Daca 99,9% din populatie nu ar fi participat la dictatura, facind ce trebuie sau tacind sau tinindu-se in neobservare, dictatura nu ar fi putut sa existe. Stim ca o mare parte din oameni au avut avantaje, s-au aranjat. Au dus o viata buna care a fost dependenta de dictatura. Eu nu ma mir ca acesti oameni nu vor sa spuna astazi ca dictatura a fost o crima oribila. Nu ma mir, pentru ca ei ar trebui sa-si puna sub semnul intrebarii propriul lor trecut." Un diagnostic mai precis nu i se poate pune atitudinii generale a romanilor in comunism. Sigur, acesta nu este unul comod, de aceea si forumurile ziarelor se umplu pina la refuz de injurii sub articolele despre Herta Muller. Identitatea, limba, trecutul si asumarea lui, patria, scrisul sint temele in jurul carora si-a concentrat scriitoarea Herta Muller interventiile din cadrul conferintei de presa si al intilnirii cu publicul roman la prima sa vizita in Romania de dupa cistigarea Premiului Nobel pentru Literatura, in 2009. Pe 27 si 28 septembrie, Herta Muller a fost in capitala, unde a tinut o lectura publica, urmata de un dialog cu Gabriel Liiceanu, pe scena Ateneului Roman, si a participat la lansarea colectiei care ii poarta numele de la Editura Humanitas Fiction. Discutia de luni, 27 septembrie, de la Ateneu, moderata de Gabriel Liiceanu, a debutat cu un comentariu despre patrie si limba. Intr-un fel, cele aproximativ zece minute in care scriitoarea a explicat, pornind de la o fraza a lui Jorge Semprun - "Nu limba pe care o vorbesti este patria, ci continutul a ceea ce vorbesti" - citata in volumul de eseuri Regele se-nclina si ucide (Polirom, 2005), ca "patria" (de fapt, ideea de acasa) nu trebuie si nici nu se confunda cu limba, au dat directia intregii discutii. Nici Gabriel Liiceanu, care a inceput pe un ton usor imperativ - "Va propun sa acceptati ca unele lucruri care v-au privit pe dumneavoastra ne-au privit