Şi abia trecu ANI, cu chiu cu vai, prin furcile parlamentarilor ofensaţi că sunt împunşi de la spate să spună de unde şi cum îşi strâng averile dolofane. Ba Comisia Europeană, ba ambasadorii ţărilor occidentale au ţinut să încalce drepturile omului politic român pus pe căpătuire. Când gluma s-a îngroşat şi nu ne păştea decât o sancţiune mare cât casa venită de la Bruxelles, parlamentarii au înghiţit în sec (senatorul Frunda de acasă), zicându-şi probabil în gând: „te prind eu, ANI, la o cotitură şi îţi rup picioarele“.

Cotitura s-a ivit: sindicatele vor face război (contra lui Băsescu şi Boc), doar dacă se va scoate din Legea ANI controlul averilor în cazul liderilor de sindicat. Zis şi făcut: PSD s-a şi apucat de treabă la indicaţiile foştilor sindicalişti, Brătianu şi Chiriţă, şi a avansat proiectul prin care mutilarea ANI începe iar. Expunerea de motive ale anunţatului asalt sună aşa: „asimilarea şefilor de sindicat cu funcţiile şi demnităţile publice este făcută în mod abuziv şi fără nicio justificare, singurul scop fiind acela de a fi supuşi sistematic la presiuni şi şantaj din partea autorităţilor publice“.

Şi eu care credeam că, în fine, aceşti burghezi sindicali vor fi supuşi, în sfârşit, presiunilor cotizanţilor de la bază, care ar fi avut şi ei dreptul să vadă cum împart amarul cu şefii lor. Aceiaşi şi aceiaşi de douăzeci de ani încoace (dar parcă ar fi încă şi mai vechi, de pe vremea lui Hoffa), liderii de sindicat nu vor să ştie masele cele proaste, care fluieră la comanda lor pe străzi, ce fac ei în vilele lor, în vacanţele lor exotice, în maşinile de marcă. Ocazia e bună: revoluţia Mazăre-Ponta (Crin e mai dilematic) poate fi o sarcină sindicală. Preţul? Mutilarea ANI.

Taguri:

ANI, parlamentari, Comisia Europeana, sindicate, cotrolul averilor.

Şi abia trecu ANI, cu chiu cu vai, prin furcile parlamentarilor ofensaţi că sunt