Zilele trecute am asistat pe stradă la o scenă care mi-a amintit de copilărie. Un puştan de vreo 14 ani, supărat c-a fost certat de un tonetar, a urlat la om: „Uăi, maică-mea lucrează la primărie! Vezi tu dacă nu te desfiinţează!". Pe vremuri era la modă ca odraslele de bani gata să defileze cu funcţiile părinţilor pentru a intimida. Doar că, acum vreo 20 de ani, aveai cu ce defila dacă mămica sau tăticul erau doctori, profesori sau măcar poliţişti.
Acum eşti bazat dacă părinţii sunt funcţionari. Şi nu oriunde, ci la Primăria Iaşi. Ce medic, ce dascăl, ce apărător al legii... Cu toţii is neica-nimeni dacă muncesc în saloane sau birouri mucegăite, iar pe fluturaşul de salariu le sunt trecute doar ratele oprite de bancă. În schimb, confraţii lor bugetari, adică cei care plimbă hârtiile prin instituţia edilului-şef Gheorghe Nichita, pot primi cu brio titlul de „protejaţii din sistem". De ce? Simplu. Pentru că alesul a decis că nu mai poate lucra cu angajaţi ale căror salarii au fost micşorate cu 25%. Aşa că, primarul-protector a găsit soluţia să fenteze legea şi să le crească la loc veniturile subalternilor. Din această lună, toţi angajaţii primesc suplimente la leafă chiar şi de 700 de lei de căciulă.
Nu contează că salariile tuturor bugetarilor au fost micşorate. Nu contează criza. Nu contează că funcţionăraşii în cauză au pus poprire chiar şi pe pensiile unor sărmani care n-au mai avut de unde să-şi achite taxele. Important e ca „protejaţii" să fie motivaţi să lucreze. Adică să-ţi trântească geamul la ghişeu în nas dacă a bătut ceasul să plece acasă. Ori să-şi dea ochii peste cap dacă îndrăzneşti să le ceri câteva lămuriri.
PS: Mama mea-i pensionară. N-am cu ce să ameninţ. Pot să arăt doar câteva sute de clădiri proiectate de ea în Iaşi.
