Nu văd de ce, precedent există, premierul Emil Boc n-ar jindui şi el să fie asemuit cu un voievod, cu un mare cârmuitor de ţară. Sigur că şi-ar fi dorit ca, în weekend, la cenaclul umoristic al PDL de la Suceava, Raluca Turcan sau Elena Udrea să-l compare cu Ştefan Vodă ori, de ce nu?, cu Carol I, dar n-a fost să fie. Oricum, hulit de toată lumea, surd şi orb la cererile insistente de a pleca cu toată echipa lui din Palatul Victoria, până nu distruge de tot ţara, micul premier – mic “la sfat”, desigur – are o fixaţie. Ca Vodă Lăpuşneanu: “Dacă voi nu mă vreţi, eu vă vreu!”. Şi ameninţă “că vrea” şi din 2012, începând deja campania electorală. Cu ştiuta gargară, dar şi cu o, în sfârşit, promisiune de “relansare economică” concretă: câte 10.000 de euro pentru doar 100 de tineri, care să-şi deschidă o afacere. De către cine şi cum vor fi selectaţi fericiţii dintre sutele de mii de tineri şomeri, nici clujeanca Andreea Vass, consiliera premierului, nu-i în stare să spună clar. În plus, câştigătorii ar trebui să aibă restul de bani sau un credit bancar, probabil şi o anumită culoare politică.

Dacă nu-s capabili să pună în operă, barem în ceasul al doisprezecelea, un program economic şi social coerent şi fezabil, guvernanţii se arată, în schimb, în ultima vreme, maeştri în intimidarea sau cel puţin gunoirea cârcotaşilor şi în dezbinarea celor ce le cer să plece. Cei mai radicali adversari, mass-media (în primul rând, principalele televiziuni), dar şi, mai nou, poliţiştii sunt învinuiţi, stupidă bazaconie!, că pun la cale un puci. Liderii unor mari confederaţii (pare-se, şantajabili) sunt folosiţi pentru temporizarea protestelor de stradă. Şefii mai inflexibili ai unor federaţii sindicale sunt hăituiţi. Opoziţia şi patronatele sunt populate de tembeli, “suspendaţi” şi răuvoitori. Peste tot, trompeţii de serviciu suflă din răsputeri în goarne, asurzindu- te. Până c