Deşi este profesoară de puţin timp, Doina Macarie va scoate peste câteva săptămâni o culegere de etnologie despre pitoreasca lume a satului românesc cu obiceiurile, tradiţiile şi superstiţiile sale.

S-a făcut dăscăliţă datorită învăţătorului ei Ion Someşan din Posmuş pe care îl admiră şi acum. Despre el spune că este un om vertical, care ştia să răsplătească elevii, dar şi să-i pedepsească. „Învăţătorul meu, care încă trăieşte, a fost asemenea domnului Trandafir. Cântărea fiecare cuvânt pe care ni-l adresa, iar când ne preda lecţii de istorie, aveai impresia că oamenii despre care ne vorbea erau în faţa ochilor tăi, nu în cărţi. E un model veritabil pentru care am un mare respect", spune Doina Macarie. De la el şi de la profesoarele sale de română şi matematică din gimnaziu a învăţat că un elev te va aprecia pentru că l-ai învăţat unde să pună virgula, dar te va stima mai mult pentru că l-ai dus într-o excursie din care a aflat lucruri noi. De aceea, mereu şi-a atras elevii în activităţi extraşcolare menite să-i formeze ca oameni. „Le-am justificat elevilor mei fiecare notă pe care le-am dat-o. Tot ce îi învăţăm se vede mai târziu. Munca noastră a dascălilor de română se vede în timp. Lecţiile date în clasa a V-a se reflectă în răspunsurile lor din clasa a VIII-a", este de părere Doina Macarie. Ea predă limba şi literatura română elevilor de la secţia maghiară a Colegiului Naţional „Andrei Mureşanu" din Bistriţa. Carte despre sat Fire riguroasă şi optimistă, profesoara îndrăgeşte lumea satului. „Am copilărit la ţară şi am apreciat şansa care mi s-a dat să fac o facultate şi nu oricare, una pe gustul meu. Pasiunea pentru literatură am descoperit-o în liceu când, ca orice adolescent, scriam poezii", mărturiseşte Doina Macarie. După ce a absolvit Literele s-a înscris la un masterat de etnologie şi antropologie, iar peste câteva săptămâni intenţionează să scoat