La 60 de ani, "Beckenbauer al României", aşa cum îl alintă nemţii din Wurzburg pe Liţă, îşi cîştigă existenţa transportînd mobilă. A trăit mereu cum a vrut, n-a căutat consimţămîntul celorlalţi şi şi-a asumat deciziile.
Fost mare fotbalist, antrenor pe picior de venire sau de plecare, bărbat cu ultimul copil mai mic decît nepoţii din prima căsătorie, Liţă Dumitru trage de volan. Rîde cînd îi vede pe jurnaliştii Gazetei, deschide uşa, ne plasează în spate, aleargă pe Autobahn şi-şi aminteşte de meciurile împotriva lui Pele şi Cruyff.
Milioane de români îşi cîştigă pîinea în străinătate. E calea pe care a ales-o şi fostul conducător de joc al echipei naţionale
"Mai avem bani pentru luna asta, după care nu ştiu ce o să se întîmple".
Tonul e calm şi tocmai asta e surprinzător. Are 60 de ani şi o familie cu o fată de doi ani. Niciodată nu şi-a simplificat viaţa. Nepoţii lui, copiii fetei şi băiatului din căsătoria anterioară, sînt mai în vîrstă decît copilul din această căsnicie. Mare fotbalist, antrenor de încercare, bărbat, tată şi bunic, Liţă a trăit mereu cum a vrut. Cu ultima decizie, i-a uluit pe toţi.
Într-o seară de august 2010, s-a ridicat de pe canapea şi i-a zis soţiei. "Gata! Plecăm în Germania, de tot! Aici nu mai putem trăi".
La ani lumină distanţă
A ajuns de aproape o lună la Bad Kissingen, undeva lîngă Wurzburg, între Frankfurt şi Nurnberg. S-a apucat de muncă. E şofer pe camion. Încarcă marfă, fuge pe autostradă, apoi o descarcă.
Se trezeşte dimineaţa devreme, obicei vechi, pe la 8 pleacă în cursă. După 12 ore parchează în faţa casei. E la ani lumină de viaţa unei vedete din fotbal, dar susţine că e singurul mod prin care îşi poate întreţine familia. "În România nu mai aveam nici o şansă. Apoi m-am gîndit că e mult mai bine pentru cea mică să crească aici. În Bucure
