Copiii recurg adesea la izbucniri de furie deoarece nu ştiu cum să-şi exprime nevoile sau să obţină ceea ce vor, dar şi pentru că au învăţat că acest lucru funcţionează. Calea cea mai sigură de a opri acest comportament este de a nu ceda în faţa acestor izbucniri. Cu cât acordaţi mai multă atenţie comportamentului, cu atât acesta va dura mai mult.

Ce putem face în timpul unui acces de furie?

Aceste comportamente depind de felul în care aţi reacţionat prima dată când au apărut. Odată ce au învăţat că au succes copiii aplică acest comportament frecvent. Deci, schimbaţi-vă răspunsul faţă de copil. Staţi calmi. Ignoraţi, ignoraţi, ignoraţi! Dacă faceţi acest lucru cu consecvenţă veţi observa o diminuare a comportamentului problematic. Dacă ţipaţi, scuturaţi, loviţi sau deveniţi nervos, lucrurile se înrăutăţesc. Staţi calmi, întoarceţi spatele copilului sau părăsiţi încăperea. În cazul în care sesizaţi obiecte în mediu prin care copilul ar putea să-şi facă rău, asiguraţi securitatea copilului, eliminând din jur obiectele ascuţite, de sticlă sau orice alt obiect care îl poate răni. Este foarte important să nu acordaţi deloc atenţie copilului – fără contact vizual, fără cuvinte; nu încercaţi să discutaţi, să ţipaţi, să vă explicaţi acţiunile; nu reacţionaţi. Dacă vă este greu să ignoraţi, încercaţi să vă distrageţi atenţia de la comportament, implicându-vă într-o altă activitate. În situaţii excepţionale, ţineţi copilul strâns în braţe spunându-i pe un ton ferm: “Eşti foarte furios acum şi am să te ţin în braţe până te calmezi”. Nu are rost să încercaţi să discutaţi în timpul unui acces de furie. Logica nu funcţionează în acel moment. Mai mult, tentativele de discuţii pot escalada conflictul. Fiţi consecvent în răspunsuri, spuneţi si altor persoane din anturaj să aplice aceleaşi reguli. Este foarte posibil ca, ignorând acest comportament, la început l