In viata ne intalnim si cu bune si cu rele. Mergand pe firul evenimentelor, ma intreb adesea daca este bine ceea ce se intampla. Acum depinde si din ce punct de vedere le privim.

Intamplarile negative ar trebui sa ne dezguste, pe cand cele pozitive ar trebui sa ne umple inimile de fericire, iar atunci cand ele sunt reprezentative pentru tara, sufletele noastre sa atinga apogeul mandriei ca suntem romani. Oare asa procedam? Faptele dovedesc ca nu.

Adevaratele valori sunt lasate in uitare, in schimb media ne imbacseste auzul si vederea cu atatea pseudovalori, care mai de care mai caraghioase si cu limbaje sablon, agramati a caror semantica este varza. Nu am putea oare sa vedem, in locul acestor persoane, nereprezentative si ridicole, oameni care au reprezentat sau reprezinta ceva in tara asta? Si cand spun asta ma refer la cei care au contribuit cu ceva la cunoasterea, in sensul pozitiv, a tarii peste hotare.

Avem olimpici la diferite discipline scolare. S-a mai auzit ceva de ei? Ii stiti care sunt? Sunt convinsa ca nu. Avem oameni care lucreaza in cercetare. Le stiti cumva numele, cunoasteti roadele muncii lor? Nimeni nu stie nimic despre orele, lunile, anii pe care ei le dedica muncii. N-ar trebui sa ne cunoastem mai intai valorile noastre si apoi sa vedem si ce au mai produs cei de peste hotare?

Zborul maiestrelor

Dar cele mai afectate de "sindromul conului de umbra" sunt gimnastele. Aceste pasari maiestre, pentru ca asa ar trebui sa le numim pe gimnaste, in zborul lor spre atingerea performantei, au depus eforturi de multe ori de neimaginat pentru un om obisnuit. Si erau doar niste copii, dar niste copii minunati, care ne incantau cu exercitiile lor.

Ati mai auzit ceva despre Lavinia, Emilia, Corina etc? Pe Lavinia, aceasta fata cu privirea blanda, o vad aproape in fiecare zi si se comporta obis