Fara indoiala criza economica in care ne aflam nu s-a terminat si probabil nici nu se va termina prea curand. Aceasta criza economica, declansata in septembrie 2008, va implini probabil un cincinal in 2013. Daca vom fi inteligenti (lucru putin probabil) de abia in 2012 vom putea discuta despre o iesire din aceasta catastrofa. Nu sunt economist, analiza pe care o voi face in acest articol (si poate cele care vor urma) este una mai mult de ordin istoric si doctrinar, analizand acest eveniment ca unul de acest fel.
In numai cateva zile din septembrie 2008, capitalismul-rege s-a dovedit gol. Giganticele fonduri ale caror provenienta devenise tot mai enigmatica si care circulau din mana in mana, din banca in banca si din hedge funds in hedge funds, amplificandu-si, pe acest traseu, valoarea, s-au revelat a nu fi fost altceva decat gogosi: valori fictive pentru momit gurmanzii lacomi de profit imediat, care si-au dat astfel gologanii sunatori (intrati imediat in buzunarele fondurilor de gestiune) in schimbul unor cifre afisate pe ecranul unui computer. Iata de ce, dupa zece ani de speculatii fara limite, a fost nevoie de sume colosale din banul public pentru a pune pe linia de plutire sau a nationaliza banci si companii de asigurare, fiindca sumele ramase in teschereaua acestora n-ar fi putut acoperi nici macar o treime din activele avute in depozit (particulare, industriale, comerciale, ale firmelor de asigurare si de pensii). OCDE, organism serios, care nu poate fi banuit de intentii "revolutionare", a evaluat recent la cca 11 400 de miliarde de dolari sumele mobilizate din banii contribuabililor pentru salvarea bancilor si a companiilor de asigurari - asta insemnand 1 676 de dolari de la fiecare locuitor al acestei planete. - Frederic Lordon, "Le Monde Diplomatique", februarie 2010.
Ar fi bine sa incepem demersul cu amintirea tragicului eveniment,
