Politicienilor, tuturor politicienilor, le convine de minune migratia politica. Altminteri, cum rand pe rand toate partidele sau anumite coalitii au avut majoritatea parlamentara, puteau foarte bine sa puna capat traseismului de care astazi se plang.
Deunazi, s-a consumat, in Camera Deputatilor, un episod jenant. Independentii reuniti sub partidul lui Oprea, UNPR, au dorit sa fie recunoscuti ca grup parlamentar, sa prinda si domniile lor o fripturica. PSD si PNL s-au suparat si, ca argument suprem, si-au luat jucariile si au parasit sala.
De altfel, chiar daca ar fi ramas, n-ar fi rezolvat nimic. PD-L isi exercita puterea cand si cum vrea, nici macar UDMR si celelalte minoritati neavand zvacniri de moralitate, de Constitutie, de obraz.
Tulburarea parlamentara a fost produsa fix de posibilitatea deputatilor si senatorilor de a voiaja, ca pasarile migratoare, in partidele calde. Noi stim ca rar acest lucru se intampla, din cauza revelatiilor doctrinare. N-are niciun deranj omul sa doarma social-democrat si sa se scoale democrat-liberal. Sau sa motaie pedelist si sa se trezeasca pesedist.
Ratiunile sunt mult mai aproape de taraba politica. Cea pe care o vedem zi de zi la televiziunile mogulilor rai si buni. Sau pe viu, in teritoriu.
In teorie, da, deputatul (senatorul) a fost ales fiindca i-a prezentat votantului un anumit program politic, de stanga, de mai putin stanga, de drepta sau mai de centru. In realitate, sa fim seriosi, mai ales in mediul rural, de-aia nu mai poate omul de doctrina! Pe sleau, l-a ales pe ala care i-a dat mai multe galeti, paturele, cozonaci, carnati, pulpe de pui expirate.
Moral, insa, ar fi ca un parlamentar sa incremeneasca la partidul cu care a castigat alegerile cel putin un mandat. N-are decat sa-si exprime afinitatile sau frustrarile la sfarsit de legislatura sau la i
