Inca mai arde o flacara in candela aprinsa de invatatoarea din Slatina. 42 de zile in greva foamei nu au rapus-o pe doamna care inca mai crede in statul de drept. Cat de departe este dispusa sa mearga aceasta femeie, pentru a-i fi recunoscute drepturile? "Ori eu ori statul de drept", declara cu un ton demn si darz doamna grevista.
Invatatoarea din judetul Olt nu are dorinte extravagante, nu cere lucruri absurde, de neindeplinit. Dansa s-a hotarat sa intre in greva foamei, din cauza nerespectarii legii intr-un stat de drept. Un stat, in care puterile sunt separate, iar articolul
de lege este sfant si de netagaduit. Sau, cel putin, asa ar trebui sa fie.
In Romania, insa, legea votata in Parlament si promulgata de presedinte a ajuns sa fie incalcata cu seninatate in baza principiului patentat de Berceanu: "nu sunt bani". Erau bani, cand era nevoie de voturi, iar ultrareformistul Boc inca bajbaie pe intuneric. Merge orbecaind inainte, uitand de fluturarea unor esarfe portocalii in campanie si promitand bani cu nemiluita profesorilor. Atunci nu l-a mai invocat pe Tariceanu, fiind sigur de abundenta sacului bugetar.
Varful de lance al reformei guvernamentale, Sulfina Barbu, o invita pe doamna invatatoare in instanta. Fosta ecologista ne invita, in direct, sa ne duelam cu statul in instanta. Senina, doamna Sulfina recunoaste ca statul s-a erijat in rolul de infractor, iar fiecare cetatean este liber sa se adreseze puterii statale, numite justitie. Dar, avem un stat care nu respecta, nici macar, deciziile definitive din justitie prin care trebuie sa plateasca banii datorati cadrelor didactice.
Cadrul legal din Romania nu prea conteaza pentru Funeriu, ministrul cu 11 clase. La mult prea stufosul sau CV, un transfer de foaie matricola catre institutiile abilitate din Romania ar fi mult prea injositor pentru titlurile sale a
