Supranumită "Pasionaria Balcanilor", Ana Pauker (născută Hanna Rabinsohn în 1893) a fost o comunistă convinsă, o iluminată a religiei politice bolşevice, a militat în Comintern cu pasiune, a servit scopurile stalinismului fără rezerve.

"Devierea de dreapta", soldată cu eliminarea ei, a lui Vasile Luca şi a lui Teohari Georgescu din vârful piramidei partidului comunist român, a fost de fapt expresia unor diferenţe de opţiuni tactice, iar nu a unui conflict de strategii. Niciodată, sub nici o formă, Ana Pauker nu a exprimat vreo urmă de căinţă, vreo remuşcare pentru uzurparea violentă a puterii, pentru lichidarea opoziţiei politice democratice, pentru instituirea unui regim terorist întemeiat pe himerele staliniste, pentru politica de aneantizare a intelectualităţii care refuza înregimentarea. Scopul era sanctificat, îndeplinirea acestuia justifica absolut orice mijloace.

Ca atâţia alţi comunişti est şi central europeni, evrei la origine, de la Rudolf Slansky la Jakub Berman, de la Matyas Rakosi la Jozsef Revai, de la Iosif Chişinevschi la Roman Zambrowski, Ana Pauker a aderat la viziunea transnaţională a bolşevismului, a îmbrăţişat teza lui Stalin conform căreia "piatra de încercare a internaţionalismului proletar este atitudinea faţă de Uniunea Sovietică". Alinierea totală la această poziţie quasi-mistică a însemnat ieşirea din condiţia originară, părăsirea deliberată a identităţii evreieşti, identificarea pasională cu "patria socialismului". A-i atribui secrete aspiraţii sioniste Anei Pauker ar însemna să proiectăm asupra ei lumina înşelătoare a mitului. Nu, nu a fost o sionistă, a fost o stalinistă.

La un moment dat, în Biroul Politic, Ana Pauker a insistat asupra tratării diferenţiate a evreilor în malaxorul "luptei de clasă", motivul fiind că în timpul războiului evreii au fost victime colective, fără un regim special pentru bu