Oamenii sunt poftiţi să participe la fabricarea băuturii în satele din Caraş-Severin.

Peste satele din Banatul Montan a început să miroasă a răchie proaspătă. Mirosul specific se simte mai ales la marginea satelor pe lângă cursurile de apă - locuri în care de zeci de ani ,,merg" toamna cazanele. În aşezările de munte şi de pe dealuri, ţăranii bănăţeni încă mai păstrează tradiţia şi au început fabricarea răchiei.

Produs tradiţional

Răchia de Banat sau rachiul, cum i se mai spune în alte părţi, este un produs tradiţional. Răchia este un distilat din fructe, de cele mai multe ori din prune a cărui concentraţie alcoolică este de maxim 45 de grade. În alte părţi, mai ales în jurul Caransebeşului, localnicii fac răchie din mere. Unii o fac şi mai tare, numai că, de aici încolo, începe răchia tare, iar de la 50 în sus, trec deja la palincă. În Banat, aceasta se fabrică doar ocazional şi este folosită mai mult la producerea afinatei şi a vişinatei.

Cu toate problemele legate de vremea capricioasă, acest an nu s-a dovedit a fi unul deosebit de prielnic pentru producţia de prune, însă bănăţenii au strâns totuşi ceva prune. Dacă anul trecut au fost atâtea prune încât oamenii nu mai aveau unde le depozita, în acest an cel puţin în Banatul Montan, abia dacă s-au strâns atât cât femeile să îşi facă dulceaţa, magiunul şi chisăliţa, iar bărbaţii să obţină răchie cât să le ajungă în gospodărie. Strânse şi depozitate în căzile- butoaie de mii de litri, prunele au fermentat, s-au transformat în borhot şi acum este vremea de făcut răchia.

„Aliment" lichid

Bănăţeanul bea răchie şi, datorită utilizării ei pe scară aşa de mare, este considerat a fi mai degrabă un aliment. Cu un pahar de răchie sunt aşteptaţi musafirii în prag, un pahar de răchie beau oamenii la masă înainte de a mânca, tot de răchie este nevoie la nunţi sau la botezuri, şi tot răchie s