După nouă luni de la începutul anului 1990, statisticile privind unităţile industriale ale judeţului Alba descriau o situaţie sumbră. Rezultatele economico-financiare erau la 78,5% faţă de aceeaşi perioadă a anului 1989. Octavian Borza, prefectul judeţului, a prezentat într-un interviu pentru cotidianul România liberă principalele probleme ale economiei locale.

Aşadar, Combinatul minier de la Roşia Poeni şi celelalte unităţi de extragere a cuprului din judeţ lucrau cu mult sub nivelul anului 1989, înregistrându-se un deficit de circa 1.150 de tone. O situaţie critică se regăsea şi la întreprinderile de prelucrarea lemnului, fiind raportată o scădere a producţiei cu 8.000 metri cubi faţă de anul precedent. Nici chimiştii de la Ocna Mureş nu puteau avea o viaţă fără griji, atât timp cât unitatea lor produsese cu 12.511 tone mai puţină sodă caustică decât în 1989. Unii directori de întreprinderi au căutat soluţii proprii de ieşire din impas, contactându-i individual pe partenerii din străinătate - beneficiari sau furnizori de materii prime.

Printre unităţile care au decis să înfrunte singure capitalismul s-au numărat: Întreprinderea Porţelanul, Întreprinderea Mecanică Cugir, Întreprinderea de hârtie Petreşti, precum şi combinatele de prelucrare a lemnului. Puiu Popa, directorul Direcţiei judeţene de statistică, trăgea şi el un semnal de alarmă faţă de situaţia economică a judeţului, declarându-le ziariştilor de la România liberă că "dacă nu se iau măsuri hotărâte şi urgente, cred că până la anul, pe această vreme, o serie de unităţi industriale din judeţ şi din alte părţi ale ţării vor ajunge în prag de faliment. M-aş bucura să greşesc. Nu sunt în măsură să dau soluţii, dar simt, ca oricine, că «pulsul» economiei nu bate bine". După nouă luni de la începutul anului 1990, statisticile privind unităţile industriale ale judeţului Alba descriau o situ