Istorie (care ar trebui să fie) de clasa a IV-a, plus relatări de la faţa locului Odată ajunşi la putere, comuniştii au început epurările. Să impui o idee neagreată de mulţime şi, aş îndrăzni să spun, total împotriva firii, nu e treabă uşoară, de făcut de azi pe mâine. Treptat, prin procese groteşti, sau pur şi simplu, a fost eliminată toată elita românească rezistentă la schimbare, de la ingineri şi avocaţi, la profesori şi scriitori. În locul lor, au fost aduşi bravi muncitori, cu puţine clase în plus faţă de un tren accelerat. Lucruri cunoscute de altfel, care explică, în proporţie de 90%, retardul nostru cultural de azi. Exemple: În 1875, la Timişoara se înfiinţa prima Cameră a Avocaţilor din Impresiul Austro-Ungar. În 1918, Camera îşi schimbă denumirea în Barou. Odată cu instalarea comuniştilor la putere, avocaţii şi magistraţii cu vechime sunt înlocuiţi, peste noapte, cu simpli muncitori. Mai jos aveţi un fişier audio în care decanul Baroului Timiş, avocatul Lazăr Gruneanţu, cel care a scris cartea “Istoria Baroului Timiş”, povesteşte câteva întâmplări aproape comice acum, dar deosebit de stupide la vremea lor. Merită ascultat (sau, dacă nu aveţi răbdare, măcar din minutul 4)! La fel s-a întâmplat cu profesorii universitari. Cu scriitorii la fel. Oare la întâmplare cei care erau pe placul regimului nu se ridicau la nivelul celor daţi la o parte? Sugestivă epigrama lui Păstorel Teodoreanu. După transformarea palatului Pelişor în casă de creaţie pentru scriitorii obedienţi, Păstorel scria: “Voi, creatori ai artei pure,/Ce staţi acuma la pădure,/Să fiţi atenţi când vă plimbaţi,/Să nu călcaţi în ce creaţi.” Unde voiam să ajung “Ăştia trebuie stârpiţi de mici”, îmi spunea un prieten când vorbeam despre “hipsterii” îndrăgostiţi de ideile egalitariste de stânga. Nu ei, aş zice eu, doar convingerile lor ar merita, în cel mai bun caz, puse în muzeul ideilor testate şi d