Respinşi de o societate care ştie prea puţin despre ei, copiii autişti se pot dovedi geniali dacă sunt învăţaţi să respecte regulile lumii noastre. În România, această sarcină le revine exclusiv părinţilor. Copiii autişti sunt prinşi la mijloc în lupta dintre părinţii care vor să-i integreze în şcoala de masă şi instituţiile de învăţământ care n-au specialişti pentru ei şi-i trimit la şcolile speciale.

Mihnea (3 ani), Toma (5 ani) şi Alexia (4 ani) s-au aşezat fiecare pe câte un scaun în faţa terapeutei Luciana care-i strigă pe rând pe nume şi-i pune să „creeze" câte ceva. Întâi să-şi aşeze fotografia pe un panou, apoi să recunoască anumite culori, să se ia de mâini, să se aşeze la masă, să deosebească o foaie de un creion, să deseneze.

Dar pentru a-i ridica de pe scaun trebuie să-i strige de multe ori, să-i atenţioneze pocnind din degete sau bătând din palme. La fel de greu se lasă convinşi să se întoarcă pe scaun în loc să se plimbe prin cameră, să fie atenţi la trainer sau unul la altul în loc să se uite pe pereţi.

Toţi trei au fost diagnosticaţi cu autism, o tulburare de dezvoltare ale cărei cauze nu se cunosc. Participă în fiecare vineri, alături de alţi copii, la activităţi de grup bazate pe principiile terapiei ABA (Applied Behavior Analysis - Analiză comportamentală aplicată), cea mai răspândită metodă de tratament şi singura care a dat rezultate la vârste fragede.

Învaţă să comunice

Scopul terapiei este să-i pregătească pe copiii care suferă de tulburări din spectrul autismului pentru integrarea în învăţământul de masă. Cu ajutorul unui „shadow", un terapeut care-i însoţeşte în permanenţă, copiii învaţă să fie atenţi când le vorbeşte cineva şi să răspundă la solicitările educatorului. Adică învaţă să comunice şi să relaţioneze cu cei din jur, abilităţi care-i lipsesc autistului, dar pe care se bazează existenţa în