Cu mâna cu ghiul ţine volanul, cu aia înverighetată scrumează tacticos pe geam.
Îl cheamă Daniel şi e taximetrist de 4 ani. Politicos, expune variantele de traseu de la hotel până la centrul de informare turistică. Nu ştiu adresa, îmi cere indicii – clădiri pe care din fericire le ştiu. La un semafor, văd în maşina de alături un amic de la Bucureşti, pe care nu l-am mai întâlnit de vreun an şi ceva. Bucuroasă, îi fac semn cu mâna. Taximetristul îl claxonează, să se asigure că mă vede, deschide geamul şi-i strigă: Domnişoara ti ştii şî ti salutî. Haios moment, salutul ăsta neaşteptat în trafic. Daniel e vesel, mă întreabă de ce mă duc unde mă duc, îi spun că e vorba de conferinţa de presă în cadrul Festivalului Internaţional de Film de la Iaşi, şi rămâne uimit. Am auzît cî avem şî filmi. Însamnî cî avem di tăti saptamâna asta la Iaşi. Frumos oraş avem, sî ştiţi. Şî ni plaşi cultura, chiar dacî suntem saraci, aşa sî scriiţi la Bucureşti. Io am fost la cinema o datî la filmu ceala a lu domnu Porumboiu cu revoluţia. Frumos, ce-am rîs. Dacî vin filmi d comedii, viu şî eu cu nevasta. Cât îi biletu? Numa 5 lei? Hai cî poati scot şi băietu di la calculator. Noroc bun!
Daniel a oprit într-un loc nepermis, chiar sub nasul a doi poliţişti. I-a salutat şi le-a spus mândru: Donşoara-i di la Bucureşti, îi vinitî cu festivalu, la filmi.
Poliţiştii i-au încuviinţat tacit oprirea. Daniel mi-a primit respectuos bacşişul, şi mi-a spus Doamni ajutî când am închis uşa.
…
N-am putut fuma 5 minute liniştită în faţa centrului de informare turistică din Iaşi situat vizavi de liceul Naţional. S-au oprit vreo 3 poliţişti comunitari să întrebe ce se întâmplă, vreo 5-6 fete de liceu, câţiva bătrâni. Te vede lumea lângă un afiş, fumând, şi te ia la întrebări. Aud de filme, se uită cam miraţi, zic bravo şi trec mai departe.
…
Ne-am asociat cu acest proi
