„Rădăcina de bucsau" e despre despre un bărbat de 40 de ani care, după ce se separă de soţie, se întoarce la ţară să aibă grijă de mama sa muribundă.
În interviul RL, Nimigean explică de ce personajul său nu poate fi considerat un parazit.
„Paginile cu spitalele sunt de două-trei ori cât Moartea domnului Lăzărescu" (Dan C. Mihăilescu), „Un roman despre ratare şi moarte, scris impecabil, cum rar am mai citit în ultima vreme" (Ştefan Agopian), „o surpriză de proporţii ce anunţă... un moment de graţie al romanului românesc postdecembrist" (Alex Goldiş) - romanul de debut al unui poet are toate şansele să devină cartea românească a anului. „Rădăcina de bucsau" spune povestea lui Liviu, un artist de 40 de ani care, incapabil să se acomodeze la realitatea prozaică a unui serviciu retribuit lunar, stă pe banii soţiei lui - până când aceasta află că partenerul a avut o relaţie extraconjugală.
Falit şi neavând unde să plece, Liviu se mută în casa natală, la ţară, unde trebuie să aibă grijă de mama lui, bătrână şi bolnavă. Dincolo de criza de conştiinţă nu întotdeauna convingătoare a personajului, romanul impresionează prin descrierea unei situaţii de totală insecuritate, aparţinând unui om care s-a trezit deodată descoperit şi complet în aer: financiar, Liviu depinde de mila întâmplătoare a amicilor generoşi, social este blocat într-un fund amărât de ţară, iar afectiv nu mai are nici un sprijin, întrucât procedurile pentru divorţ continuă. Singurul său sprijin afectiv este o mamă muribundă - pe care Liviu, convertit în infirmier dedicat, trebuie s-o ţină în viaţă pentru a nu rămâne complet singur. Cum interviurile care laudă lucruri sunt de regulă plictisitoare, cel de faţă joacă rolul avocatului diavolului, punând în scenă nedumeririle lectorului.
- Având în vedere tema morală a romanului - cum ai defini relaţia personajului titular cu munca? Ai avut
