Timp de şase ani a ţinut bagheta şi cârma la Teatrul Liric, iar din 2009 e dirijorul Coralei Academice a Filarmonicii Oltenia.

A pornit în profesie ca pianist - corepetitor, poposind un an în Liceul de Coregrafie din oraşul natal. A continuat ca asistent, maestru de cor şi dirijor la Opera Naţională Română din Cluj-Napoca şi a fost o perioadă când a dirijat Corul bărbătesc „Armonia“. În 1995 s-a aşezat la catedră, în postura de conferenţiar la Academia de Muzică, unde îşi trăise studenţia. 1995 este şi anul în care soseşte printre olteni, la Teatrul Liric Elena Teodorini. A revenit în 2009, dar la Filarmonica Oltenia, purtat de „barca“ în care spune că a traversat această viaţă şi care este muzica.

„Ea m-a salvat de multe, a înaintat mereu către o ţintă“, mărturiseşte Emil S. Maxim, care îşi pune întreaga existenţă sub semnul creaţiei lui Musorgski, „Boris Godunov“.

Decorat cu Ordinul „Meritul Cultural“

Profesia şi-o aşează în cuvinte potrivite, încercând să nu aducă atingere în vreun fel dimensiunii şi profunzimii ei.

„Dirijorul, ca şi un alt interpret, este acela care echilibrează suntele cu energia şi ritmurile lor într-un tot, astfel încât ele să apară ca un edificiu compact şi foarte uşor de pătruns“, spune maestrul, distins în 2004 cu Ordinul „Meritul Cultural“ şi onorat cu diplome de excelenţă de-a lungul activităţii sale artistice de peste 40 de ani.

Este legat de cor şi de orchestră deopotrivă. La fel, de operă, de operetă şi balet, de muzica simfonică şi cea vocal-simfonică. Colaborările sale i-au trecut în portofoliu importante instituţii muzicale din România, precum şi numele unor renumiţi artişti din ţară şi străinătate. Crede în forţa concertelor gândite şi create în cadrul unor proiecte în care poate urmări evoluţia interpreţilor, dar şi reacţia publicului. Ultimul dintre ele a prins viaţă anul trecut, în noiem