Domnul senator liberal Ioan Ghise e preocupat in continuare de a pune saua pe presa. Dupa ce a dat cu oistea in gard prin tentativa de a imparti stirile in bune si rele, recidiveaza acum cu un proiect de lege care a ingrijorat pe toata lumea.

Domnul Ghise insa nu este un om care nu stie ce face. A absolvit o facultate de matematica (in timpurile cand se facea carte!) si e si sahist pasionat, lucru care dovedeste calitati intelectuale peste nivelul obisnuit. Inseamna deci ca propunerile domniei sale nu sunt nici negandite si nici intamplatoare.

Asa ca am luat Constitutia Romaniei din 1991 ca sa vad cat de eficient garanteaza ea libertatea presei. Speram astfel sa-l prind pe domnul Ghise macar cu o incalcare de paragraf constitutional, dar trebuie sa va spun deschis ca n-am reusit.

Daca luam primele doua paragrafe din articolul 30 din Constitutia din 1991 ar parea ca totul e in ordine:

(1) Libertatea de exprimare a gandurilor, a opiniilor sau a credintelor si libertatea creatiilor de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare in public, sunt inviolabile.

(2) Cenzura de orice fel este interzisa.

Daca insa sarim la paragraful 6 situatia se nuanteaza:

(6) Libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viata particulara a persoanei si nici dreptul la propria imagine.

Deci daca un ziarist scrie despre o persoana oarecare critic sau negativ, chiar daca faptele sant reale, cade in incidenta acestui paragraf interpretabil. Daca unul doarme in plenul Senatului si-l arati la televizor, i-ai patat imaginea, demnitatea si onoarea. Asa ca dupa acest articol din constitutie toti ziaristii sunt delicventi potentiali cand critica.

Din curiozitate am apelat si la Constitutia din 1923, ca sa vad cum era cu liber