La două săptămâni de când a fost scoasă în faţa Muzeului Ţăranului, căsuţa de hârtie încă rezistă, în ciuda vântului şi a ploii. Hârtierul Răzvan Supuran a decis să reinventeze acest material şi să-l transforme într-unul de construcţie.
„Făcând hârtie manuală, am ajuns la concluzia că, deşi se produc sute de mii de tone de zilnic, nevoia de folosinţă e nulă", spune Răzvan Supuran, hârtier la Muzeul Ţăranului Român (MŢR) din Bucureşti.
CLICK AICI PENTRU FOTOGALERIE!
„Avem «tembelizor», radio, internet şi alte medii electronice care permit o folosire mult mai eficientă a unui spaţiu virtual pentru depozitarea şi transmiterea informaţiei. Am anticipat un moment - cel în care hârtia nu va mai fi produsă - şi m-am întrebat: ce naiba fac cu meşteşugul meu, dar şi cu cei 2.000 de ani de istorie ai hârtiei?"
În decembrie anul trecut a început să facă prese şi matriţe cu care să poată turna hârtie în volum, un concept neobişnuit pentru cei care o folosesc ca suprafaţă plană, pe care scriu sau de pe care citesc.
Mirosul pătrunzător al deşeului de hârtie, rupt şi lăsat câteva zile în apă pentru a fi transformat în pastă, a umplut atelierul de la subsolul MŢR, timp de cinci luni, cât Supuran şi zece voluntari au lucrat la casă.
Rezistentă la umezeală
În urmă cu două săptămâni, căsuţa a fost scoasă din atelier şi postată în faţa intrării muzeului. Testul ei de rezistenţă: vântul şi ploaia. „Teoretic, rezistă vremii nefavorabile, dar rămâne de văzut. Vreau să o ţin afară şi peste iarnă", spune Supuran. Pentru a fi protejat de umezeală, exteriorul a fost tratat cu o diluţie de răşină, iar interiorul este tencuit parţial cu pastă de hârtie.
Căsuţa are 130 de centimetri lăţime, 180 lungime şi 155 înălţime. Cântăreşte 500 de kilograme şi e compusă din 30 de bârne, 24 de plăci-ţigle pentru acoperiş, 5 grinzi şi p
