…sa mai spuna cineva ca poporul nu e folositor la casa omului. Daca stai bine sa te gandesti, poporul e ca o bucata de slanina cu ceapa. Daca esti vegetarian, i.e., vezi poporul ca pe o gloata, iti sta in gat. Daca esti ardelean, i.e., daca il privesti la modul conceptual, it apare ca o binecuvantare. Daca esti vanzator, nu consumator de slanina, i.e., politician, incerci sa-l vinzi ardelenilor. Putin te interseaza de ce poporul cumpara slanina, dupa cum putin intereseaza de ce poporul cumpara poporul. Important e ca, la rastimpuri, o face. Daca pe urma face atac de acord, e treaba lui. Vanzatorul iscusit, insa, stie ca poporul, ca si slanina, nu se ofera tot timpul. Cand vremurile se arata neprielnice, vanzatorul arata studiile care arata influenta slaninii asupra colesterolului si face apel la vegetarieni. Totul se reduce, in definitiv, la o strategie de marketing.
La inceputul anilor ‘90, daca va mai amintiti, Ion Iliescu – avea, n-avea treaba – facea, la douasprezece trecute fix, apel la popor. De buna seama, nu la poporul din Piata Universitatii, ci la celalalt. Poporul a fost magulit. Situatia s-a repetat, cu pauze vegetariene, sub regimul Basescu. La inceput, poporul a fost, ca si slanina pentru ardeleni – o binecuvantare. Acum, poporul este ca si slanina la vegetarieni – o pacoste. Culmea e ca si ardelenii si vegetarienii au dreptate si de aceea strategia si continua sa functioneze. Cu sughituri, dar functioneaza.
Sa trecem acum la o scara mai mica – scara poporului de partid. Un popor mai mititel si acesta. Cand Adrian Nastase lansa programul de “deschidere” in PSD, prin care liderii urmau sa fie alesi prin alegeri directe, semnalam cu bucurie indoita aceasta decizie: pe de o parte, transmitea un semnal de deschidere catre celelalte partide; pe de alta, isi semna condamnarea. Asa s-a si intamplat. Liderii locali s-au intarit prin alegeri direc
