- Comentariu - nr. 645 / 7 Octombrie, 2010 Va disparea, oare, rasul sanatos al oamenilor din Carpati, care orienta miscarile lumii spre o tara unicat a fericirii eterne? Ne pierdem, rand pe rand, tot ce am avut mai bun in noi si ne va fi rusine ca suntem romani _ daca vom mai fi… Originalul este valoarea reala a unei reprezentari estetice - copia, o preluare intamplatoare ce isi pierde din valoarea reala. Noi am fost noi cand eram incarcati de virtute, cand aveam nume de natura si de personaje biblice, aveam suflete de ingeri si putere de lei, cand ne invecinam cu codrul si traiam la umbra lui, sorbeam apa rece a izvoarelor si ne hraneam cu fructele pamantului, in toata naturaletea lor, cand aveam un nume si dragoste de tara, cand eram paznicii istoriei la rascruce de vanturi, cand cuceream lumea cu marinimia si inteligenta noastra, cu obiceiurile si cantecul, cu dansul si portul popular, cu patriotismul si cultura muncii. Acum, avem o teama generala, nervozitate si ura, saracie cu dantelute, umilinta, neincredere, revolta inchisa, nesiguranta zilei de maine, anxietate si agresivitate, toleranta excesiva. Ce se intampla in tara noastra draga in ultimii 20 de ani este greu de crezut, in toate sferele vietii economico-sociale, psihologia sociala este in deriva, relatiile interpersonale sufera, prieteniile de altadata dispar, comunicarea interpersonala lipseste, bucuria de a trai _ manifestata si prin ras _ apare tot mai rar. Am luat de la capitalism tot ce este rau si nu se leaga deloc lucrurile bune ce duc la propasirea societatii. Ne dispar azi-maine si instinctele primare, printre care si rasul _ forma ancestrala de perceptie a comunicarii si element de valoare in curatarea organismului de tot ce este rau. Rasul profund, din baierele sufletului, stimuleaza, prin endorfinele secretate de creier, hormonii fericirii si bunastarii, bunastarea generala si revi