Copii părăsiţi de asistente maternale, pentru că li s-au redus alocaţiile, deşi i-au crescut pe micuţi ani la rând, iar aceştia nu ştiu alţi oameni cărora să le spună mama sau tata. Copii părăsiţi în maternităţi şi duşi în centre supraaglomerate, de unde personalul pleacă pe capete. Angajaţi în sistem care câştigă mai puţin decât un asistat social. Şi guvernanţi care iau decizii cu nasul în rapoarte şi după un singur principiu: să tăiem, să reducem. Protecţia copilului şi asistenţa socială din România au descoperit maşina de călătorit în timp. Stimulate de criză, cele două sisteme s-au întors în urmă cu zece ani, repetând cu încăpăţânare hibele de care se credea că au scăpat şi deraind serios de pe drumul european pe care o apucaseră.

Ne-am imaginat pentru o secundă că în faţa lui Sorin se află un ministru sau un secretar de stat. Şi ne-am gândit că el ar şti cum să se poarte cu un copil de 11 ani căruia îi dau lacrimile când vorbeşte de casa lui şi de mama care l-a lăsat în centru. De ce, Sorin? "Nu ştiu... Poate că n-am fost cuminte, nu mâncam mereu la prânz şi nu-i ceream voie întotdeauna mamei să ies la fotbal, doar tatălui", spune cu mâinile împreunate, privindu-te fix în ochi. Vrea să pară volubil şi degajat. Numai când îşi aminteşte de familia de la Slobozia dă să plângă şi îşi fereşte ochii. "Eşti trist?" "Nu." "Îţi place aici?" "Da... Staţi puţin să văd avionul care trece şi vorbim imediat", spune încet şi se ridică să se uite pe fereastra camerei de la căminul "Sf. Nicolae" din Bucureşti.

A ajuns aici acum două săptămâni. "Mama" i-a făcut bagajele, i-a luat jucăriile preferate şi l-a adus la centru, unde împarte o cameră cu încă doi băieţi. Doi străini. Cu o zi înaintea vizitei noastre, femeia şi cele două fiice ale sale l-au vizitat pe Sorin. "Mi-au promis că mă vor lua acasă în vacanţe şi de sărbători", zâmbeşte stins copilul. N