Al doilea căpitan al "naţionalei", Mirel Rădoi (29 de ani), recunoaşte că şi-ar fi dorit să evolueze pentru Al Hilal înaintea partidei cu Franţa, dar că acum e cu gîndul doar la meciul de sîmbătă.

- Mirele, este decisiv meciul cu Franţa?

- Nu, nu cred! E abia al treia partidă din grupă şi, indiferent de rezultatul de la Paris, şansele rămîn.

- Ar fi bun şi un egal?

- Un punct e mai mult decît nimic. Totuşi, în situaţia în care sîntem acum, ideală ar fi victoria.

"Voiam şi la club!"

- Cum s-a rezolvat situaţia cu Al Hilal? Au fost ceva probleme între ei şi cei din Federaţie privind convocarea ta.

- Cei de la Al-Hilal au înţeles situaţia. Şi la club erau probleme, erau mulţi accidentaţi şi aveau nevoie de mine. Nu s-a pus problema unui conflict între FRF şi cei de la club.

- Dar tu cum te-ai simţit fiind prins la mijloc?

- Normal că nu mi-a fost bine în primele zile, dar apoi totul s-a rezolvat.

- Ţi-ai fi dorit să joci şi pentru Al-Hilal?

- Da, aş fi vrut să evoluez şi pentru echipa mea de club, ei aveau nevoie de mine, dar şi meciul cu Franţa este extrem de important. Gata, abia aştept meciul cu Franţa, nu mă mai gîndesc acum la Al-Hilal.

- Eşti afectat de faptul că tatăl tău a suferit un infarct?

- Nu vreau să vorbesc despre lucrul ăsta, însă pot să vă asigur că la ora meciului cu Franţa mă voi gîndi doar la victorie.

Fără psiholog

- Francezii au angajat un psiholog pentru a lucra moralul jucătorilor. E nevoie şi la noi?

- Noi avem probleme din naştere, dar nu cred că este nevoie de un psiholog. La "naţională", primul psiholog este antrenorul, apoi căpitanul. Dacă avem nevoie de ceva, atunci avem nevoie de victorie. Nu mai sîntem aşa tineri ca să avem nevoie de ajutor, trebuie să fim uniţi şi vom obţine rezultate.