După 15 ani în care a fost directorul Biroului de Turism din Bistriţa-Năsăud, Grapini nu a renunţat la prima lui iubire: profesia de dascăl de educaţie fizică şi sport.

Grigore Grapini a crescut într-o familie de oameni modeşti, din comuna Şanţ. De mic a cochetat cu ideea de a ajunge preot sau inginer în silvicultură, dar destinul a ales altceva pentru el. „A fost o întâmplare că am ajuns profesor de sport. În 1968 am participat la un concurs de atletism şi, deşi nu aveam o pregătire sportivă de specialitate, am reuşit să întrec sportivi adevăraţi", îşi aminteşte profesorul. Pe urmă s-a înscris la facultatea de profil din Bucureşti şi apoi a lucrat 15 ani în domeniul turismului. „Cât timp am fost director la biroul de turism al judeţului, am trimis peste 400 de copii în străinătate", spune Grapini. Acesta adaugă că a dat apoi examen de titularizare şi a devenit profesor. Până anul trecut, a coordonat activitatea Palatului de Copii din Bistriţa, unde avea grijă ca elevii să participe la tot felul de activităţi extraşcolare. „Astfel de programe sunt foarte utile pentru copii, mai ales că mulţi elevi îşi găsesc viitoarea profesie graţie acestor cursuri", spune profesorul. De un an a revenit la catedra de sport şi predă ore de educaţie fizică la Colegiul Naţional Liviu Rebreanu. „Nu-mi pare rău că am ajusn profesor de sport. Este o alegere pe care aş face-o oricând. Am vrut să îmi închei activitatea tot ca profesor", mai spune acesta. Copiii nu fac suficient sport Ca profesor de educaţie fizică, Grapini crede că această disciplină nu se bucură de importanţa ei meritată în programa şcolară. „Am avut o elevă în America şi pe care am întrebat-o cum se face mişcare acolo şi mi-a spus că americanii fac înot şi alte sporturi, la noi elevii se iau unii după alţii şi vin cu scutiri la ora de educaţie fizică. La mine în clasă, însă, nu sunt elevi cu scutiri. E foarte impo