Am primit zilele astea un e-mail care ar fi fost foarte haios şi probabil aş fi râs cu lacrimi dacă nu aş fi intuit o latură cinică, de-a dreptul tăioasă. Staţi să vă povestesc şi o să-mi daţi dreptate. Mailul despre care fac vorbire are ataşată o poză a unei femei în vârstă, în faţa unui calculator. O secretară, evident.

Partea haioasă este aceea că femeia încearcă să modifice un document listat pe monitorul LCD al calculatorului, atenţie, cu pastă corectoare. Aţi prins aluzia? Pastă corectoare, secretară/dactilografă în vârstă... este super evidentă ţinta, pentru că trimite în mod clar cu gândul la o glumă bună, indiferent dacă imaginea surprinsă de ochiul aparatului foto este sau nu regizată. Dincolo de acest aspect, însă, nu ai cum să nu intuieşti cinismul despre care aminteam mai sus pentru că nu ai cum să nu te gândeşti cum o să fii şi tu în prag de pensionare. Iar teama de un astfel de scenariu nu are nimic de-a face cu vreo fobie în legătură cu zona IT. Dacă mă gândesc mai bine, prin anii '90, când m-am angajat, firma unde lucram era o fostă unitate de stat, care se mândrea că este posesoarea unui sistem relativ modern de calcul. Avea un computer de dimensiunea unui şifonier în trei uşi care "ştia" să facă tot felul de calcule în baza unui sistem de programare cu cartele perforate! Era un adevărat show când operatorii acestui calculator îl puneau în funcţiune şi luminile de pe pupitru clipeau într-un mod fascinant. De fapt, în biroul de calcul unde funcţiona maşinăria circula o glumă potrivit căreia s-ar fi strâns fără probleme bani de cafea dacă s-ar fi tăiat bilete la intrare pentru cei care veneau să vadă "minunea în exerciţiul funcţiunii". La puţin timp, ciudata maşinărie a fost înlocuită cu un calculator mult mai performant, cred că era din prima generaţie de Pentium, ce arăta totuşi ca unul dintre PC-urile cu care suntem acum obişnuiţi, adică avea