Povestea unui bătrân care stă cu chirie la 69 de ani. Pe perioada iernii dă toată pensia pe lemne şi medicamente iar pentru mâncare iese în stradă.

Are 69 de ani şi a avut cinci meserii pe care le-a făcut cu drag.

Acum la bătrâneţe a ajuns fără casă, cu o pensie de 390 de lei.

Bolnav, abandonat de copii, Gheorghe Pascaru îşi aminteşte de zilele în care avea putere să trăiască.

“Am lucrat 20 de ani la fabrica de încălţăminte Străduinţa ca cizmar, apoi ca elecrostivuitor şi elecrocar.Am fost şi tractorist, apoi m-am angajat la Bucureşti pe şantier la Montaj Cazane şi Presiune, unde am fost sudor cinci ani. Înainte să ies la pensie am lucrat încă cinci ani ca sudor în Suceava la piese de schimb”, povesteşte bătrânul.

A făcut în tinereţe şcoala profesională la Timişoara, a fost o perioadă ucenic apoi a terminat armata în ’64.

S-a înscris la şcoala de şoferi şi a căutat să câştige cinstit, cu carte de muncă. A ieşit la pensie de patru ani de zile, la vârsta de 65 de ani iar de atunci mai are un serviciu.

Face naveta zilnic în faţa complexului comercial de pe strada Ştefan cel Mare iar sucevenii care doresc să-l ajute îi dau bani sau alimente. Niciodată însă nu stă cu mâna întinsă, se sprijină în cârjă şi aşteaptă.

“Stau cu chirie în Şcheia la o familie.Din pensie trebuie să plătesc chiria, să pun bani la lemne, la mâncare şi să-mi iau medicamente. Nu-mi mai rămâne nimic din ea”, adaugă Gheorghe Pascaru.

Face până în 30 de lei pe zi

Sănătatea nu-i mai permite să meargă pe jos, aşa că trebuie să dea lunat 90 de lei pe maxi taxi, câte 3 lei pe zi.

“Am căzut de pe şantier de la patru metri în călcâie şi mi-am rupt ligamentele. Am stat 50 de zile în ghips, dar nu s-a prins bine. Iarna mă dor picioarele foarte tare, dar nu am de ales, trebuie să vin. Fac câte 20-30 de lei pe zi, îmi scot drumul şi m