Ţepuşa în inimă

Să-i înfigi un ţăruş în inimă este una dintre cele mai cunoscute metode de a omorî un vampir. În unele ţări, se spune chiar şi din ce lemn să fie făcut ţepuşa, ca să aibă efect: frasin, arţar, prun ţepos, arbore cu spini, crusin şi plop tremurător. Ţepuşa înfiptă în cavitatea toracică face cadavrul să se desumfle, înainte ca transformarea în vampir să fie completă. Oamenii spun că au auzit horcăieli din gâtul mortului când i-au înfipt ţăruşul în piept. Explicaţia este, de fapt, că rămân gaze în stomac, în intestine şi în esofag, care sunt eliberate când asupra corpului se acţionează cu o anumită presiune.

Vampirii lilieci

În folclorul românesc se spune că exista un liliac care, dacă trecea pe deasupra corupului unui mort, îl putea transforma în vampir. De fapt, liliecii seamănă cu vampirii: sunt fiinţe nocturne, unele specii se hrănesc cu sânge şi au văzul şi auzul foarte bine dezvoltate. Aceste caracteristici nu au făcut decât să sporească isteria privind existenţa strigoilor.

Cadavrele nedescompuse

Când rudele îşi suspectau vreunul dintre apropiaţi că este vampir, îl deshumau şi îi examinau corpul, sa vadă semnele descompunerii. Cadavrele strigoilor nu putrezesc, spun legendele. Obrajii şi buzele roşii, părul şi ungiile crescute. Însă aceste fenomene pot fi explicate. Lipsa aerului proaspăt şi temperaturile scăzute pot conserva un cadavru, încetinind descompunerea.

Când în intestinele şi stomacul mortului rămân gaze, sângele este împins spre extremităţi, determinând obrajii şi buzele rumene şi chiar apariţia sângelui în gură. Deşi părul şi unghiile par să crească, în realitate, pierderea umidităţii pielii face ca rădăcinile unghiilor şi părului să se depărteze de piele, dând impresia unei creşteri.

Colţii

Se crede că vampirii au incisivii mai lungi decât oamenii obişnuiţi. Porfiria, denumită şi "boala vam