Preşedintele a întors legea pensiilor în Parlament. Dacă n-ar fi făcut-o, din spirit de frondă faţă de liderii opoziţiei, care i-au promis că vor declanşa procedura de suspendare - gest posibil dat fiind orgoliul prezidenţial -, ar fi greşit decisiv. Şi nu în perspectiva suspendării sale, demers aproape imposibil pe parcursul căruia opoziţia ar fi trebuit să convingă majoritatea parlamentară şi Curtea Constituţională, "construcţie" aproape neverosimilă. Băsescu ar fi greşit pe motiv că devenea, în direct, părtaş la o fraudă evidentă şi televizată, şi pentru că şi-ar fi asumat rolul de coautor nu numai al fraudei ca atare, ci şi al oficializării unei legi extrem de contestate.

Fiind perfect conştient de situaţie, Băsescu nu putea însă, retrimite legea în Parlament, vorbind şi despre modalitatea în care aceasta a fost votată. Ar fi fost ca şi când decidea spontan s-o pensioneze pe Roberta Anastase încă din această după amiază, în acelaşi timp şi egalitate de şanse cu Sever Voinescu et comp. Nu ar fi avut, de asemenea, cum să mai abordeze chestiunea din perspectiva neconstituţionalităţii textului de lege, pe motiv că forul de decizie a avizat-o pozitiv.

Şi atunci, preşedintele a mutat de maniera care l-a consacrat, inteligent şi speculativ: a avansat o obiecţiune de principiu - "egalitate între femei şi bărbaţi, fie, dar nu în aceste condiţii de viaţă şi muncă pe care le asigură România momentului", uitând că, doar cu puţin timp în urmă, anunţase promulgarea legii dacă aceasta va fi declarată constituţională, de Curte.

Astfel, dintr-un condei de principiu, Traian Băsescu a şters cu buretele toată mâzgăleala unui război parlamentar fraudulos. Legea s-a întors în Parlament, va fi rediscutată la capitolul "vârsta pensionării femeilor", va fi revotată pe asamblu, renumărate voturile cu infinită precauţie de către Anastase şi Voinescu, vor ieşi fix voturi