Președintele Băsescu a făcut bine că a trimis legea pensiilor înapoi. Dar motivul este greșit. Motivul principial corect ar fi fost procedura fraudată de vot. Știu argumentul că așa se face, că practica și Bogdan Olteanu la greu numărarea la grămadă a voturilor. Dar undeva trebuie să se termine, nu? Acum să vorbim despre motivul Președintelui. Vârsta egală la pensionare între femei și bărbați ar fi nedreaptă pentru femei, spune Președintele, pentru că în societatea românească femeile oricum muncesc dublu, au grijă de copii, de casă, etc.
Bun, așa este, trăim într-o societate tradițională, unde femeile muncesc mai mult decât bărbații în gospodărie. Dar sancționăm prin lege realitatea asta? Nu cumva o încurajăm? Mărturisesc că mă întrebam ce părere au feministele despre egalizarea vârstei de pensionare. Pe de o parte, principiul egalității ar trebui să spună clar: vârstă egală. Pe de altă parte, discriminarea pozitivă la ieșirea la pensie repară o injustiție produsă femeilor.
Deci, care e punctul de vedere politic corect feminist? Întreb serios, am o dilemă, rog cititoarele să mă lămurească. Până aud argumente contrare, eu zic așa: repararea la acest mod prin lege a unei nedreptăți sociale riscă să legitimize de fapt prin lege acea nedreptate. Ne putem imagina următorul scenariu? Ea, Didina, femeie corporatistă, aduce bani acasă, vine frântă de la servici. El, Gigi, bizon român, nu contează ce face.
Gigi: Didino, mi-e foame! Didina: Dragule, e mâncare în frigider, eu am de trimis niște exceluri până mâine! Gigi: Adică să-mi pun singur masa!? Păi, de ce m-am însurat atunci? Mi-a zis mama să nu te iau, că nu ești gospodină. Didina: Dragule, suntem doi cetățeni egali. Gigi: Ba nu suntem, a zis și Băsescu, au zis și sindicatele, și Ponta și Crin: voi femeile ieșiți la pensie mai devreme pentru că munciți în gospodărie, nu? Păi, atunci cum
