De dimineață, am citit replicile dintre Vasile Ernu și Costi Rogozanu care atingeau, tangențial, și problema cine îi plătește pe jurnaliști (mă rog, pe intelectualii lucrători și în mass-media). Apoi, după-amiază, am primit pe contul de Facebook un mesaj prin care un cititor al textelor mele îmi oferea gratuit găzduire, design și mentenanță pentru un blog personal. Spunea el, în mesaj, pentru că îi plac unele dintre textele mele.

Și așa mi-am amintit de o idee de susținere a jurnaliștilor independenți. Sistemul nu l-am inventat eu și se aplică cu destul succes în unele orașe americane. Se deschide un cont și o bursă de subiecte. Cine cotizează are dreptul de a propune subiecte și să le voteze. Subiectele sunt dintre cele mai diverse, de la reportaje și interviuri cu diferite personalități până la anchete referitoare la afacerile primarului. La rândul lor, jurnaliștii pot propune subiecte. Dintre cele mai votate subiecte, jurnaliștii pot alege și să realizeze materiale. Se înțelege, costurile legate de documentare, precum și veniturile jurnaliștilor sunt plătite din contul în discuție. Publicate online, respectivele subiecte pot fi folosite de orice altă instituție media, gratuit, cu singura obligație de a respecta forma în care au fost realizate.

Atenție! De plătit, sunt plătite materialele realizate, nu jurnaliștii. Dacă vă puneți problema cum a apărut un astfel de sistem, răspunsul e destul de simplu. Și în America și peste tot în lumea ”civilizată”, majoritatea instituțiilor mass-media sunt deținute (și controlate) de trusturi și corporații. Iar România nu este singura țară în care serviciile publice de radio și televiziune sunt controlate politic.

Nu-mi fac iluzii că un astfel de sistem ar putea fi implementat prea repede și în România. Dar asta nu înseamnă că nu pot lansa o întrebare/provocare. Ați fi dispuși să plătiți jurnaliști care să rea